Alexandru Venţi Lăcătuş, noul campion european în versiunea WBO: „Am apărut pe faţa pământului în România. Am avut ˝baftă˝ (soarta) aşa că sunt condamnat să fiu un ˝danci˝ (copil de ţigan) al unui ˝dadă˝ (tată) cu ˝cocal˝ (osul braţului) de fier”.
„Aşa îşi începe povestea vieţii Alejandro Lakatos, pugilist spaniol iubit şi respectat în Madrid, dar pe care România l-a aruncat la groapa uitării. Alexandru Venţi Lăcătuş, pe numele sau real, noul campion european în versiunea WBO la categoria semigrea a devenit subiect pentru spanioli”.
„Într-o corespondenţă trimisă agenţiei Romanian Global News, Alexandru Petrescu, din Madrid, scrie despre Alejandro Lakatos, care este noul campion european în versiunea WBO la categoria semigrea, după ce l-a învins la finele săptămânii trecute pe francezul Abdelkahim Derghal”.
El este extrem de apreciat în Spania datorită prestaţiei sale din ring, în ciuda faptului că are deja 37 de ani. Având deja cetăţenia spaniolă, românul este pe locul 2 la categoria semigrea în topul pugiliştilor iberici profesionişti, conform box.rec, şi pe locul 76 în lume, însă ultimul succes are şanse mari să-l propulseze în top 30E.
Poreclit "El Bombardier", a dominat clar lupta disputată la Torrejon în faţa a peste 900 persoane şi a câştigat în majoritatea celor 12 reprize, toţi cei trei judecători dându-l învingător clar.
Lăcătuş a mai avut alte patru tentative de a cuceri un titlu european, în 2001, 2002, 2004 şi 2008, însă de fiecare dată a fost învins. Ţiganul-românul-spaniolul (aşa cum roagă el să i se scrie adjectivele natale), pe lângă box, pe care îl practica la clubul din localitate, era şi lăutar, cântând la acordeon sau la tobă.
Între timp, Spania l-a adoptat şi încet, încet, şi-a făcut loc printre profesionişti, debutând în 1997. Presa iberică a dezvăluit zilele trecute că vulcăneanul de 37 de ani a avut deja trei roluri, fiind un actor în devenire, după ce a apărut în filmele "Matar al Angel", "Trileros" şi "Plauto".
S-a căsătorit cu o spanioloaică, şi din dragoste, dar şi din dorinţa de a scăpa de ştampila de ţigan. Din primii bani câştigaţi şi-a cumpărat un pian electronic...o "harmonică cu baterii "cum o alintă el.
„Când au venit ai mei din ţigănia românească aici au crezut că e raiul... I-am învăţat eu să se comporte. Pe nepotul meu, eu l-am învăţat să nu mai urineze de la balcon şi să zâmbească, să zică buenos dias pe unde intră.
Am făcut din el încă un bun spaniol. Cultura este totul şi mai ales societatea spaniolă care, tolerantă, ne-a acceptat şi educat, nu cum a fost România mea....mamă vitregă!
Născut pe 3 decembrie 1973, la Vulcan, Lăcătuş a ales calea emigrării de frica că-i vor face ceva pentru că nu a vrut să se înroleze in cohortele mineriadelor lui Cozma.
S-a speriat şi atunci când românii au năvălit peste colectivităţile ţigăneşti să-i ia în furci imediat după moartea lui Ceauşescu.
"Nu zic că suntem uşa de biserică, noi, ţiganii, dar suntem oameni şi românii ne-au introdus părţi din cuvintele noastre in DEX-ul lor academic, ne asculta muzica, ţopăie pe manelele noastre, ne iubesc artiştii, lăutarii, fotbaliştii, dar la ora adevărului ne scuipă, ne urăsc şi defăimează că imaginea lor în lume e stricată de norodul ţigănesc”.
Dacă vă duceţi la judecătoriile din Spania, veţi afla că numărul borfaşilor români deţinuţi este mult mai mare decât al ţiganilor din România. Curvele şi tarhetarii (cei ce fac fraude cu carduri bancare), bătăuşii, hoţii din magazine sunt albii de Bucureşti şi Ilfov...
Ai mei sunt reţinuţi pentru cerşit şi mici furturi făcute de foame, continuă Lăcătuş. Viaţa mea a început greu....dacă aş compara cu alţi emigranţi...
Dar era mai bine oricum, pentru că în ţară tot animale ne consideraţi. Deci nu aveam cum să sufăr mai mult decât acolo!”
