Un munte de fiare. Rugina înroşind tulbure răceala metalului. Seceri şi ciocane încârligate, cu lama tocită şi dinţii strâmbi.
Cuie, ţevi mai mari, ţevi mai mici, bare drepte, bare strâmbe, bucăţi de calorifer, capete din sârmă, tablă ascuţindu-şi colţurile către niciunde.
O lume sufocată de metal, înghesuită în propria ei stare, mâncată de vreme şi lovită de vremuri, murdară, veche de la început şi mereu nouă în încercarea disperată de a semăna cu ea însăşi, fără să se recunoască în nicio oglindă.
Aceasta ar putea fi descrierea unei controversate lucrări de artă, pe lângă care, şi astăzi, gălăţenii trec mai curând nepăsători.
De două decenii, ˝Căderea comunismului˝ (nu-mi vine încă să-i spun ˝Evoluţie-Revoluţie˝, titlul sub care e înscrisă la forurile competente), una dintre lucrările de sculptură în metal de pe Faleza Dunării, mi s-a înfipt ca o prorocire în minte şi mă locuieşte.
M-a înfiorat cumplita ei imagine din primul moment în care am văzut-o. Însă atunci, în 1991, o asimilam trecutului nostru, comunismului, ca pe o pecingine de care vom încerca să ne curăţăm curând.
Astăzi, după ce a fost fugărită prin râpele oraşului, ˝Căderea comunismului˝ a eşuat la mal de apă, la fel de hidoasă şi de înfricoşătoare ca în prima zi.
Dar nu mai înseamnă trecut, ci prezent, un prezent continuu al ruginii, mizeriei şi dezastrului.
Acum trei ani…
Căutând pe internet pe cineva care să fi fost mai interesat decât gălăţenii de această lucrare, am găsit, fără precizarea sursei sau semnătură, pe www.artline.ro, textul publicat de ˝Viaţa liberă în 22 decembrie 2007.
„În 1991, unul dintre participanţii la prima tabără de sculptură de după Revoluţie era Bela Crişan. Sculptorul, născut la Cluj în 1944, absolvent al Institutului de Arte Plastice ˝Nicolae Grigorescu˝ din Bucureşti, promoţia 1970, a venit special din străinătate la Galaţi pentru a participa la reeditarea unei demers plastic care dă unicitate oraşului nostru”.
„Lucrarea sa, sugestiv intitulată ˝Evoluţie-Revoluţie˝, cunoscută şi sub numele de ˝Căderea comunismului˝, a suscitat atunci vii discuţii”.
O mulţime de neaveniţi şi-au dat cu părerea că este doar un maldăr de fiare vechi. Mai mult, şi cu amplasarea lucrării, căreia i se rezervase pe faleză un loc anume, au fost nenumărate probleme.
Din ordinul primarului de atunci, sculptura în metal a ajuns undeva într-o râpă şi, doar pentru că ˝Viaţa liberă˝ a căutat-o cu tenacitate prin tot oraşul, ˝Căderea comunismului˝ nu a ajuns la fier vechi.
Evaluarea ei materială s-a făcut la vremea respectivă la suma de 150 de milioane de lei. Însă sculptorul a donat-o oraşului, aşa că locul ei era pe faleză, unde se găseşte, în sfârşit, astăzi, nu pentru cât valorează sau cântăreşte, ci pentru reala valoare plastică.
Alături, o cruce simplă, ruginită, întregeşte decorul. Dacă, privind-o astăzi, după 18 ani de la Revoluţie, cineva are vreun dubiu că Bela Crişan era un vizionar, că proiecţia sa plastică asupra trecutului, dar mai ales asupra viitorului României este falsă, nu are de făcut altceva decât să se uite în linişte la lucrare.
Patru decenii de comunism ne-au ruginit mentalităţile şi ne-au obligat să ne mâncăm la propriu şi la figurat de sub unghii, căutând să acoperim noroiul cu falduri strălucitoare.
Evoluţia noastră de după Revoluţie, pentru că astăzi sunt 18 ani de când am scăpat de comunism, seamănă şi ea izbitor de mult cu un morman de fier vechi. Chipul contorsionat şi ruginit al bucăţilor de metal este simbolul răstignirii unei întregi economii.˝
Prezentul continuu
Am revăzut lucrarea în această primăvară. Parcă şi-a umplut ţevile şi întinderea de tablă, seceri şi ciocane cu dedesubturi tenebroase, respiră jaf şi nesimţire, nesiguranţă şi faliment.
Este mai mult decât ieri, imaginea locului prăfuit şi aproape pustiu în care am ajuns, a gropii în care ne ascundem, urmăriţi de spectrul trădărilor, furturilor şi nepăsării generale.
Galaţiul are în el însuşi oglinda declinului. Aşa arătăm, aici am ajuns, asta ne reprezintă. Şi, dacă aveţi nevoie de dovezi, priviţi în urmă. Atâtea pierderi şi atâta ruină!
Sau priviţi în prezent, număraţi gropile şi falimentele, decimarea economică, dezastrul moral, corupţia de toate dimensiunile, politicianismul vulgar şi steril, hoţiile şi crimele, sărăcia şi prostia. Evoluţia noastră a ruginit, revoluţia a tras la mal.
Descrierea lucrării ˝Evoluţie-Revoluţie˝, de pe site-ul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Galaţi: ˝Crişan Bela (1991) -Sculptură metalică – Compoziţie reprezentând o aglomeraţie de seceri şi ciocane suprapuse de o săgeată˝.
Deţinător: Consiliul Local al Municipiului Galaţi.
