* După 10 luni în care au muncit pe datorie, angajaţii ICMRS încep să-şi primească lefurile la zi * Drepturile băneşti restante, precum şi tichetele de masă şi tichetele-cadou neacordate, le vor fi oferite eşalonat *
Întreprinderea de Construcţii, Montaj şi Reparaţii Siderurgice (ICMRS) din Galaţi a achitat, la sfârşitul săptămânii trecute, drepturile băneşti restante de la începutul acestui an, diminuându-şi datoria pe care o înregistrează faţă de propriii angajaţi.
„Vineri, 30 aprilie, s-a achitat salariul pe luna ianuarie pentru personalul TESA şi, respectiv, salariul pe luna februarie pentru muncitori şi maiştri", a declarat, ieri, vicepreşedintele sindicatului de la ICMRS, Toader Ţebreanu (FOTO).
Conform aceleiaşi surse, luna aceasta, cei 310 angajaţi ai întreprinderii vor încasa salariul la zi, pentru munca prestată în aprilie.
Cât priveşte lefurile restante pe februarie, pentru TESA, şi pe martie, pentru întreg personalul, acestea vor fi achitate eşalonat, în paralel cu drepturile băneşti curente.
„Săptămâna viitoare se va stabili cum vor fi plătite salariile pe februarie şi martie”, a precizat viceliderul sindical Toader Ţebreanu.
Tot în tranşe vor fi acordate şi tichetele de masă, restante din luna octombrie a anului trecut, şi tichetele-cadou de Ziua Siderurgistului, din septembrie.
Conducerea ICMRS şi-a asumat aceste angajamente faţă de salariaţi după ce întreprinderea a început să primească tot mai multe comenzi de lucrări.
„Portofoliul de lucrări este în creştere. Acum avem cu 30-40 la sută mai multe lucrări decât în lunile anterioare, când piaţa era în hibernare”, a afirmat, ieri, Toader Ţebreanu.
Întreprinderea, care a construit combinatul siderurgic de la Galaţi în anii ’60 şi care a ajuns acum să supravieţuiască din mici lucrări de reparaţii siderurgice şi construcţii de drumuri, a fost profund afectată de recesiune.
În toamna lui 2008, atunci când criza economică a început să facă ravagii şi în sudul Moldovei, la ICMRS lucrau puţin peste 1.000 de oameni.
Între timp, circa 700 dintre ei au fost concediaţi, pe fondul prăbuşirii comenzilor de lucrări. În iulie 2009, situaţia s-a înrăutăţit într-atât, încât întreprinderea nu şi-a mai putut plăti angajaţii.
Aceştia au muncit fără să primească vreun ban până în luna noiembrie, când, disperaţi, câţiva dintre ei au intrat în greva foamei.
Protestul lor a determinat conducerea întreprinderii să înceapă să achite, în tranşe, restanţele salariale.
