* „Toată strada a aplaudat când am lăsat sacii şi am fugit la incendiu” (pompier) *
Istoviţi, după zile întregi de încărcat saci de nisip, militarii Inspectoratului pentru Situaţiile de Urgenţă Galaţi s-au văzut puşi în situaţia de a nu avea asigurată nici măcar norma de hrană.
Surse neoficiale ne informează asupra faptului că după ore în şir de muncă, bravii salvatori s-au dus să-şi cumpere grisine şi eugenii din proprii bani.
Asta în ciuda faptului că veştile care le-au ajuns la urechi spuneau că Primăria avusese mult mai multă grijă de alţi participanţi la operaţiunile de îndiguire.
Drumul dintre apă şi foc
Marţi, gălăţenii aflaţi în Port au fost martorii unei scene înduioşătoare, când pompierii, alertaţi prin 112 de izbucnirea unui incendiu în Micro 40, au lăsat sacii şi lopeţile din mâini şi au dat fuga la autospeciale.
„Nu pot să vă spun ce am simţit când toată strada a izbucnit în aplauze. Am uitat şi că eram supărat, şi că nu dormisem de trei zile, şi că i-am văzut pe alţii mai băgaţi în seamă decât noi, care am tras de nebuni aici. Am plecat la incendiu, l-am stins şi ne-am întors în port”.
„Asta a fost viaţa noastră de când a început toată nebunia. Îmi spunea un coleg de la SMURD că nu a reuşit să se spele decât cu şerveţele umede, că acasă nu a avut timp să ajungă, să facă o baie”, povesteşte unul dintre pompieri.
Serviţi, e inundaţie!
„Toţi suntem militari, dar nouă nu ni s-a dat nici măcar o sticlă cu apă”, asta spun într-un glas tinerii care nu scapă zilnic digul din ochi.
Acum, noi ce să zicem? Că doar am văzut cu ochii noştri cum din baxurile cu apă lăsate drept ajutoare pentru militari, se mai servea gentil câte un trecător, pentru ca apoi să îndese sticla atent înapoi, în coaja de plastic.
Fără cuvintele pompoase care însoţesc jurnalele de ştiri, din salvarea unui oraş întreg rămâne suferinţa unora, strădania nerăsplătită a altora şi binecunoscuta satisfacţie a politicienilor. Clasic.
