"Street Food Festival" a adus în Grădina Publică din Galaţi spectacole diverse în aer liber, într-o atmosferă boemă, pentru prima oară de când s-a declanşat pandemia de COVID-19. Şi în final a demonstrat că se poate! Cu fiecare an, festivalul devine din ce în ce mai bun.
Anul acesta, festivalul mult-aşteptat ne-a întâmpinat cu ornamente, beculeţe şi un spirit de carnaval râvnit de spectatori. Pășind spre tarabe, am fost învăluită de mirosuri de sandviciuri calde şi pizza tipice restaurantelor de prestigiu. Spre mirarea mea, standurile amplasate strategic erau supravegheate chiar de patronii lor.
Dar pe cât de plăcut era mirosul, pe atât de lungă a fost aşteptarea. Mă refer la standurile care aveau mulţi clienţi, precum râvnita tarabă de bunătăţi printre care se numărau gyros şi falafel. Acestea din urmă aveau preţuri puţin exagerate, de peste 30 de lei, însă asta nu i-a împiedicat pe unii consumatori să-şi ia câte trei-patru porţii.
Am ajuns expres cu o oră înainte de a urca pe scenă trupa Bosquito, care a bucurat inimile oamenilor, în seara de vineri, prin simplul fapt că melodiile lor se potriveau perfect bucuriei de a participa la un concert în aer liber din Grădina Publică, după pandemie. Mirosul de carne fragedă aşezată pe un pat de pită făcea ca aşteptarea să pară infinită. Concertul începuse deja, iar eu tot la rând eram. Când în sfârşit am ajuns la tejghea, mi s-a confirmat că timpul nu prea are valoare, fiind nevoită să aştept încă 15 minute din momentul comenzii. Aşa că m-am hotărât să-mi clătesc ochii prin împrejurimi. Am observat un panou deţinut de Shopping City Galaţi, pe care se putea urmări un videoclip în mişcare, artistică şi foarte rafinată. Nici coroana de flori cu imprimeul ”Street Food Festival” nu făcea mai puţine furori.
Iar DJ-ul din grădiniţa laterală, unde erau amplasate balansoarele, menţinea atmosfera. Cum a făcut artistul ca lumea să nu-şi părăsească locurile odată cu începerea ploii uşoare de vară? Probabil farmecul ce-l definește este secretul.
Nu în ultimul rând, mai puţin aglomerat, dar totuşi atrăgător, era standul cu mâncare asiatică, cu precădere specialităţi indiene cu orez, mâncarea de pui cu chilli, turmeric si curry fiind printre cele mai căutate.
Revenind într-un final la concert, am observat că melodia "Două mâini" a răsunat în sufletele spectatorilor, care cântau cât îi ţinea glasul.
Festivalul a ieşit astfel din tiparele unui eveniment tipic, lăsând impresia unui canion presărat cu surprize, cu multe suişuri şi coborâşuri. Evident, prețurile sunt ceva cam mari, iar cozile, asemenea. Există loc de mai bine și abia aștept să văd ediția de anul viitor!
