Într-un minut, pe strada cu nume smuls din istorie, N. Bălcescu, se scurg în râuri spre strada Brăilei sute de maşini. În capătul dinspre Brăilei, pe partea stângă, în dreptul complexului „Dunărea” se cască o uriaşă groapă la care se lucrează de amar de vreme, greu-greu, fără să se vadă vreun capăt…
Înainte de asta însă, o porţiune de vreo două sute de metri care începe din dreptul străzii Poştei, pe Bălcescu te întâmpină o mare de gropi. Maşinile, se îngrămădesc pe o bandă de mers, pe un sens unic ce pare a fi fără sens din moment ce oricât ai dori, la volan fiind, nu poţi ocoli catacombele din asfalt.
Am înţeles, se lucrează mai încolo la ISPA sau la ce naiba s-o mai lucra în oraşul acesta arat de la un capăt la altul, plin de praf, de noroi şi de gropi. Dar cât ar costa ca porţiunea de gropi de vreo două sute de metri din Bălcescu să fie acoperită, chiar numai provizoriu, cu un strat de asfalt, de bitum, de ciment?
Cu siguranţă nu numai problema costului se pune aici. E vorba despre lipsa de respect faţă de toţi contribuabilii ce se încumetă să parcurgă o stradă principală, de centru, ce se „varsă” în principala arteră a oraşului. E clar că banii din impozite, meniţi să se transforme în acte de civilizaţie, sunt departe de a fi bine cheltuiţi.
Enervaţi, aiuriţi de indolenţa celor care chipurile se preocupă de bunul mers pe arterele rutiere ale metropolei de la Dunăre, şoferii îşi încearcă norocul pe strada Al. I. Cuza care se „scurge” la fel, paralel cu N. Bălcescu, spre Dunăre, spre Strada Brăilei.
Îşi iau un pic de avânt, dar îşi izbesc imediat roţile în şanţuri tăiate transversal de cine ştie ce beneficiari ai nu mai ştiu căror obiective de interes personal (aducţiuni de gaze, de apă sau cine ştie de mai ce).
Frânezi, ieşi dintr-un şanţ şi dai să recuperezi ceva timp, dar imediat dai în alt şanţ, apoi într-altul şi, mai încolo, dincolo de străduţele ce ies spre „Modern” sau „Continental” dai într-o mare groapă acoperită cu asfalt ce a luat forma hăului de dedesubt.
Între timp, am auzit bine că urmează să se taie panglica la un tronson din faimoasa stradă a Basarabiei. E tot ce-i lipse! Păi strada aceasta a zăcut în refacere ani şi ani la rând şi acum e gata făcută praf, aşa de bine s-a lucrat.
Decât să mai tăiem panglici mai bine, fraţi gălăţeni, ne facem harakiri. Noi, pentru că cei ce tot taie panglici trăiesc într-o altă lume, într-una paralelă chiar şi cu Bălcescu, Domnească sau Alexandru Ioan Cuza!
