* „A luat-o alţii! Că, dacă n-a luat-o alţii, înseamnă că nu mai e, mă” *
Datele problemei: lucrare ISPA proaspătă, în formă de fântână cubică, pe Nicolae Bălcescu. Amplasare: sub geamuri de bloc. Timp de lucru: când „are oamenii cu ce”. Timp de discuţii – nedeterminat.
De luat
„A luat-o alţii! Că, dacă n-a luat-o alţii, înseamnă că nu mai e, mă”. Ieri m-am trezit în plină expunere a splendidului argument de mai sus. Era vorba despre o lucrare ISPA şi despre asumarea ei de către muncitorii unei firme.
Înainte de a fi deranjată de claxoanele nunţilor de sâmbătă-duminică – deja ar fi mofturi prea mari pentru un om care se lăfăie cu locuinţa în centru (ştiu ce spun, m-am născut şi am trăit în 40, iar pe la noi mirii plecau blat din bloc, să nu-i creadă vecinii bogaţi), îmi permit doar să remarc că este din ce în ce mai înviorător să te trezeşti în sunet de ciocan percutor, de freză mecanică, în miros de asfalt proaspăt jumulit, să calci în praf, praf, praf şi să înghiţi fiecare nouă lucrare de pe Bălcescu de parcă i-ai fi făcut ceva personal Marelui Arhitect ISPA.
Aşa că mă obişnuisem cu zgomotul. Lipsa lui matinală mi-a creat aproape un disconfort.
Stresul Lor versus Al Nostru
Să revin. Muncitorul de ieri era terminat nervos: „A luat-o alţii”, s-a ofticat el mai departe, de mi-a făcut capul dâmburi cu insistenţele, mie şi celorlalţi vecini de la etajul doi. Înciudat că nu poate să muncească, şi-a aprins omul o ţigară. Apoi pe a doua.
Muncitorul numărul doi s-a aşezat comod, iar puştiul care îi veghea de la începutul crizei s-a liniştit şi el – ce putea să mai facă? A luat-o alţii, punct, şi dacă nu, naiba s-o ia de lucrare, oare nu putea s-o ia cu totul?
Până la ora 10, nimeni nu a muncit în faţa blocului. Apoi am plecat, deşi cred că mi-aş fi dat ziua de muncă doar să aflu: a luat-o pe bune alţii, sau ne-o luăm noi zilnic şi îi lăsăm pe bieţii muncitori fără obiectul muncii?
