A doua seară la Festivalul "Danube Rock Sounds" 2023 le-a adus gălățenilor sonorități mai degrabă etno și nu neapărat înscrise pe linia rockului clasic, cu excepția notabilă a trupei Luna Amară, care probabil s-ar fi potrivit mai bine într-o altă companie pe line-up.
Și în 2023, un aspect încă supărător este lipsa toaletelor. Opt toalete ecologice la atâta lume înseamnă cozi de peste 10 minute de fiecare dată când trebuie să faci vizita cu pricina, ceea ce este în mod clar prea mult.
Dincolo de asta, am remarcat o apariție nouă, cea a trupei Stema, care a deschis petrecerea de sâmbătă cu stilul său unic, prin combinarea muzicii surf cu muzica tradițională lăutărească veche. De la Ennio Morricone la Romica Puceanu, de la Dick Dale sau Radiohead la Florin Mitroi, Stema propune un drum nou, care combină muzica de mahala cu psy-rockul intelectual sau post surf.
E-an-na (Casa cerului, în sumeriana antică) înseamnă șapte membri care locuiesc în orașe diferite și au și alte cariere, pe lângă muzică, ei reușind să îmbine rockul clasic și metal-ul cu muzica folclorică, într-un mod care te face să vrei să auzi mai mult. Este clar că tinerii muzicieni au fanii lor, fiindcă gălățenii nu doar că i-au susținut cu aplauze și au cântat alături de ei sâmbătă, dar au și făcut hora mare lângă scenă, și nu doar o singură dată, într-o demonstrație de bucurie care nu putea să nu-ți meargă la inimă.
Luna Amară nu mai are nevoie de prezentare la Galați, iubitorii de rock din oraș fiind mai mult decât familiarizați cu soundul alternativ al trupei. Este trupa care a dus rockul alternativ românesc pe noi culmi, cu rockul ei protestatar, dar și plin de sensibilitate și filosofie. Cum spuneam, în peisajul serii de sâmbătă din festival, trupa a părut cumva solitară, dar fanii nici nu au dezamăgit, nici nu au fost dezamăgiți.
Subcarpați a încheiat seara printr-un spectacol complet de peste o oră, în care sonorități folclorice tradiționale s-au împletit cu hip-hop și improvizație tip freestyle - chiar o bătălie adaptată la reperele orașului, care cu siguranță a încântat publicul. În mod evident, mai ales tinerii s-au distrat și au dansat pe ritmurile energice, punctate de instrumente tradiționale - nu îmi amintesc să mai fi văzut vreodată un tulnic pe scenă în afara festivalurilor folclorice - dar trupa nu cântă rock, în opinia mea, nu prea avea ce căuta la un festival de acest gen. Dincolo de acest aspect, artiștii au livrat un spectacol complet, profesionist, dedicat. Au versuri, au mesaj, au talent, au admiratori, au tot ce le trebuie. Cel mai probabil, ar fi putut umple spațiul din fața scenei și la un spectacol dedicat lor în exclusivitate (chestiune care, probabil, ar fi fost mai corectă și pentru cei care chiar vor să asculte rock la un festival de rock).
