70 de ani a stat muniţia îngropată în pământul din comuna gălăţeană Schela. Până sâmbătă, la ora 12,15, când un gospodar a dat peste şapte proiectile neexplodate, „ascunse” în grădina sa.
Germanii şi ruşii – prietenii bombardamentelor
„Pirotehniştii Inspectoratului pentru Situaţiile de Urgenţă Galaţi au transportat în condiţii de maximă siguranţă cele şapte proiectile de calibrul 100 de milimetri, rămasă neexplodată şi datând din timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial”, a declarat căpitanul Eugen Chiriţă, purtătorul de cuvânt al ISU Galaţi. Muniţia găsită de obicei pe teritoriul judeţului nostru este de provenienţă germană sau rusă, cea americană fiind concentrată mai la sud, la Ploieşti.
Întâlnire explozivă
Coincidenţă, dar fix vineri, cu o zi înainte de rememorarea Marelui Război, reprezentanţii ISU s-au întâlnit cu şefii centrelor de colectare a fierului vechi din oraşul nostru: „Oamenii duc la centrele de fier elemente de muniţie, acestea riscând să fie supuse procesului de topire. Inclusiv transportul lor este unul extrem de periculos”, confirmă ISU.
Instrucţiuni de folosire
Să reţinem, aşadar, că proiectilele au sensibilitate mare la iniţiere prin contact direct, efectele exploziilor putând fi devastatoare. În cazul în care ne împiedicăm de vreo bombă veche, dar neexpirată, iată cum procedăm:
1. Nu ne panicăm;
2. Ne panicăm eficient şi anunţăm Poliţia;
3. Nu mişcăm de pe loc muniţiile neexplodate;
4. Nu ducem muniţia la fier vechi;
5. Nu folosim proiectilul să facem focul (unii au făcut-o şi s-a lăsat cu înmormântare şi vorbe frumoase despre cei duşi), nici nu îl folosim drept bibelou vintage;
6. Nu lovim, tăiem sau demontăm muniţiile neexplodate.
Dacă ne purtăm frumos cu ele, avem ce povesti mai târziu prietenilor. Dacă nu, tot de poveste ajunge, dar cu noi la persoana a treia şi cu verb la trecut.
