Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Ţii minte dansul mut al întâlnirii
pe calea care duce într-o doară?! –
era tangou, sau vals, nici nu mai ştiu –
şi eu credeam că duce până-n gară!
Şi ce volute-n dârdora-ntâmplării
ne desenau portaluri spre uitare –
era frumos, foarte frumos era –
chiar auzeam „drum bun” la fiecare!
Şi că plecăm cu trenul tocmai unde
nu vine seara să te risipească –
dar auzeam şi râsuri şi plânsori
dinspre-adâncimea cea dumnezeiască!
Şi nimeni-nimeni nu se-ncumeta
să ne desprindă din acea-ncleştare –
era tangou, sau vals, nici nu mai ştiu –
din cel răspuns la orice întrebare!
Începe noaptea – poate să nu-nceapă? –
şi cât zadar...şi încă nici o gară –
suntem AICI, adică NICĂIERI –
ţii minte dansul, Umbra mea Amară?!
