Una dintre cele mai importante intrări în Galaţi, cea dinspre Tecuci, este un adevărat „rai” al gunoaielor. Zeci de pungi din plastic evadate de la groapa de gunoi din imediata apropiere zboară nestingherite peste drumul de acces spre oraş, iar unii şoferi chiar fac slalom printre „zburătoarele” de ocazie. Când adie un vânticel dinspre groapă întregul perimetru de la intrarea în Galaţi se acoperă de un strat consistent de gunoaie, care sunt strânse apoi la intervale regulate de timp.
Şi dacă ieri, când am fotografiat în zonă, lucrurile nu stăteau chiar rău, ar trebui să vedeţi cum arată locul duminica seara, după un weekend în care a bătut puţin vântul. Totuşi, chiar şi în zilele în care se face puţină curăţenie, mizeria e de nedescris. Acesta este peisajul cu care îi întâmpină Galaţiul pe călătorii care vin din nord, o carte de vizită care nu poate face cinste unui oraş european. Dacă cineva a vrut să distragă atenţia de la poluarea din aer cu acest gunoi atunci a reuşit cu brio. Numai că această poluare vizibilă este însoţită şi de un miros pătrunzător de gunoi, care îl bate de departe pe cel de cocs de la Combinat.
Dacă aveţi curiozitatea să vă daţi jos din maşină în zonă sau pur şi simplu să deschideţi puţin geamurile veţi constata că acest miros rămâne pătrunzător chiar şi la minus cinci grade. Nici nu vrem să ne gândim cum e să fii în pielea gălăţenilor care muncesc la cele câteva firme din zonă, care, pe lângă faptul că respiră un aer… irespirabil, uneori trebuie să înoate şi printr-un morman de gunoaie ca să ajungă la serviciu. Şi încă ceva.
Dacă vă întrebaţi unde au dispărut pescăruşii de pe faleză ar trebui să încercaţi să îi găsiţi în imediata apropiere a gropii de gunoi, acolo unde îşi amestecă zborul şi îşi împart hrana cu ciorile. O combinaţie de alb şi negru care nu are cum să nu îţi provoace frisoane.
