"INTERVIURI DE TOP" - Cristian Diaconescu: "Zilnic, peste două milioane de români se judecă"

Scris de Teodora Miron

Marți, 18 Iunie 2013 06:00

Cristian Diaconescu, fost ministru al justiţiei şi ministru de externe, actualmente consilier prezidenţial, a făcut o analiză asupra justiţiei actuale şi nu s-a ferit să puncteze modul în care oamenii politici ar trebui să acţioneze pentru ca România să aibă un sistem juridic independent şi funcţional. Părerile fostului ministru le puteţi afla în interviul pe care l-a acordat cotidianului nostru.

- Aţi fost ministru al Justiţiei. Cum vedeţi acum domeniul pe care l-aţi condus?

- Trebuie să fim conştienţi de un lucru. Temele legate de justiţie, atât pe plan intern, cât şi pe plan european şi internaţional, nu fac decât să agraveze percepţia în legătură cu funcţionarea statului de drept în ţara noastră. Mai clar şi mai pe scurt, credibilitatea României nu va fi completă decât în momentul în care şi sistemul judiciar se va plia unor criterii şi unor standarde clare. Am văzut multă lume nemulţumită de Raportul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Acesta nu face decât să prezinte standardele aşteptate de partenerii noştri europeni în legătură cu funcţionarea sistemului judiciar, a statului de drept şi, implicit, a modului în care cetăţenii şi drepturile lor fundamentale sunt respectate. Din acest punct de vedere mă bucur că, după mult timp, au fost numiţi şefii de parchete. În alte state, şi acesta este un exemplu pentru ceea ce spuneam puţin mai devreme, această temă nici nu există în dezbatere publică. Mecanismele democratice sunt în egală măsură funcţionale şi credibile, încât numirea şefilor de parchete este în totalitate responsabilitatea ministrului Justiţiei. Deciziile ministrului Justiţiei, chiar dacă acesta este numit politic, nu sunt nici măcar comentate. La noi, a devenit o temă politică şi de conflict, arătând şi cetăţenilor noştri şi partenerilor noştri europeni că avem încă vulnerabilităţi majore din această perspectivă. Atâta vreme cât aceste probleme nu vor fi rezolvate şi justiţia nu va avea o altă imagine şi un nivel mult superior de credibilitate, retorica politică supărată sau nu, într-un sens sau în altul, nu va face decât să întărească senzaţia de fragilitate a sistemului judiciar românesc. Şi asta nu este bine. În Constituţia României, din anii 2003 - 2004, am notat faptul că singurul reprezentat al autorităţii judecătoreşti este Consiliul Superior al Magistratului. Personal, pe vremea când am fost ministrul al Justiţiei, am transferat din puterea ministrului. Consiliul Superior al Magistraturii nu are altă variantă decât să acţioneze independent, în numele puterii judecătoreşti. Din acest punct de vedere, nu există altă soluţie. Orice delimitare, jocurile sau agendele politice, atitudinile practice colaterale ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii nu fac decât să fragilizeze foarte serios această instituţie şi deciziile implicite pe care le iau. Deci, din acest punct de vedere, politicul are obligaţia să se abţină de la orice fel de interferenţe, fie ele şi retorice. Pe de altă parte, CSM-ul are, prin membrii săi, obligaţia independenţei. Este uşor de făcut acest lucru. Sper că aceste plasări vor da, la un moment dat, un sens ambelor părţi.

- Scandalul din CSM, cu plecarea şi întoarcerea celor doi magistraţi, numirea şefilor de parchete cu atâta greutate, va afecta imaginea României în următorul Raport pe Justiţie?

- Dacă, până la următorul raport din decembrie, sistemul judiciar, aşa cum este el clădit astăzi, va face dovada unei responsabilităţi şi a unei capacităţi de adaptare la standarde europene, atunci, probabil, toate aceste dificultăţi vor fi uitate şi nu vor apărea în raportul de ţară. Dacă vom continua să negăm însă calitatea sistemului judiciar, pe de o parte politic, şi mă refer aici la perspectiva politică şi nu la cea tehnică, iar pe de altă parte sistemul judiciar să facă dovada că faptului că nu-şi poate îndeplini atribuţiunile, atunci fără îndoială că toate aceste probleme vor apărea în raportul respectiv.

- Ce ne puteţi spune despre aderarea României la Schengen?

- O serie întreagă de decizii luate la nivel european care ne privesc direct, printre care şi acordul Schengen, au fost blocate. Pe fundalul nefuncţionării sistemului judiciar românesc, aceste decizii au fost folosite de unele state membre care, în virtutea modului suveran de a aprecia aceste evaluări cum doresc, au invocat această nefuncţionalitate semnalată de Comisia Europeană în scopul de a le bloca. Cu aderarea la Schengen se întâmplă şi astăzi. Degeaba autorităţile de la Bucureşti, într-un fel pe bună dreptate, spun că toate criteriile tehnice au fost îndeplinite. Aceleaşi autorităţi au remarcat şi faptul că Europa a constatat că toate criteriile tehnice au fost îndeplinite şi întreabă care este problema cu Schengen. Pe plan internaţional însă, acele state nu consideră suficiente acele criterii şi spun foarte clar că avem în continuare problema cu funcţionarea statului de drept. Este o chestiune pe care clasa politică de la Bucureşti ar trebui să o conştientizeze foarte serios.

- Se implică politicul în sistemul juridic?

- În primul rând, din punct de vedere al sistemului judiciar, capacitatea de a acţiona independent, profesionist, dincolo de orice fel de dubiu în ceea ce priveşte legalitatea şi moralitatea actului şi a hotărârilor pe care le dau magistraţii, este nivelul minimal. Să nu uităm că, dincolo de rapoartele de ţară, peste două milioane de oameni din România se judecă, zilnic, pe diferite cauze. Există foarte mari nemulţumiri în ţară, există foarte multe zone care pot fi considerate la un moment dat ca fiind dincolo de funcţionarea unei justiţii normale. Opinia publică află de încălcări grave ale legii, de cercuri mafiote care includ politicieni. Din acest punct de vedere, responsabilitatea şi individuală, dar şi drept corp al sistemului judiciar, este enormă. Magistraţii trebuie să conştientizeze acest lucru şi să acţioneze ca atare. Politicul are o responsabilitate care nu ţine de retorică şi de atitudine, ci de a recunoaşte responsabilitatea sistemului judiciar şi a acţiona tehnic ca acest sistem să fie performant din punct de vedere administrativ, logistic, bugetar şi selecţie profesională. Însăşi ideea de a-ţi face din sistemul judiciar un câmp de joc politic este extrem, extrem de periculoasă. Practic, orice realizare din zona cealaltă, a funcţionării autorităţii judecătoreşti, va fi răstălmăcită dacă va fi plasată de un politician sau altul pe palierul partizanatului. După părerea mea nu există în acest moment nici scuza sistemului judiciar în legătură cu o critică sau alta a unui politician care este implicat într-o cauză şi care încearcă să invoce influenţe etc. De aceea, inspecţia justiţiei are comunicarea închisă cât se poate de mult. Magistraţii nu trebuie să ţină seama de vorbele lor. Politicienii vorbesc mult, peste tot, mai ales dacă sunt prinşi într-o cauză personală. Aceştia vor încerca mereu să îşi folosească retorica şi impactul public pentru a-şi servi cauza şi pentru a se apăra. Aceste aspecte nu trebuie să reprezinte nici un factor de intimidare, nici o scuză pentru sistemul judiciar pentru a lua decizii corecte.

- Ce părere aveţi de noile coduri.

- Redactarea noilor coduri reprezintă un pas înainte pentru că ele reflectă o aşteptare socială. Reglementează o problemă socială care la un moment dat nu-şi găseşte rezolvarea prin actele normative existente. Codurile sunt textele fundamentale după care funcţionează sistemul judiciar. Din acest punct de vedere, adaptarea lor la realitate era absolut necesară. Sigur că vor exista inadvertenţe, vor exista probleme, mai ales în practică. Dar, tocmai de aceea, şi practica are rolul ei în formatarea unor sisteme de drept adecvate. Codurile, din punctul meu de vedere, reprezentau un pas absolut necesar. Este însă delicat de înţeles, problematic, de ce codurile de procedură nu pot fi puse în aplicare. Dacă nu sunt puse în aplicare, nu ne putem da seama dacă sunt operaţionale sau nu. Probabil nu reprezintă un interes atât de mare. Reprezentanţii politicului de astăzi ar trebui să fie mult mai atenţi la aceste subiecte.

- S-a tot vorbit de reintroducerea calomniei şi insultei în Codul Penal.  Ar fi acest lucru un pas în urmă?

- Cred că prin scoaterea insultei şi calomniei din Codul Penal am făcut un pas curajos înainte. Sigur că ar putea fi date argumente într-un sens sau în altul, oameni pe nedrept nemulţumiţi că le-a fost afectată imaginea, campanii de presă făcute tendenţios etc. Dar, privind la nivel naţional şi la modul în care trebuie îmbunătăţite zonele de referinţă, mai ales a politicienilor către societate, de unde apare de altfel şi nervozitatea omului politic când se vorbeşte de calomnie, aceste lucruri pot avea diverse interpretări. Eu cred însă că excluderea calomniei şi insultei din raza penală a reprezentat un gest de normalitate. Pe de altă parte, însă, nu trebuie să neglijăm sau să avem curajul să recunoaştem că regulile care împiedică defăimarea trebuie să fie mai clar reglementate, chiar şi atunci când se vorbeşte de o castă anume. Este o problemă de morală până la urmă şi trebuie să existe un echilibru. Repet, acest echilibru se face prin curaj pe mai multe zone şi nu reintroducând în sfera penală calomnia şi insulta. Aceasta ar fi o măsură punitivă, care nu va aduce reacţii pozitive. Numai pe vremea comunismului se spunea că acţiunea punitivă este educativă prin ea însăşi. Nu cred că unei societăţi moderne i se poate aplica acelaşi clişeu.

- Ar fi utilă o lege care să stabilească criterii clare privind responsabilitatea magistraţilor? Adică să fie traşi la răspundere atunci când dau decizii în urma cărora România este condamnată la CEDO?

- Aceasta este o chestiune foarte delicată. Vreau să vă spun o întâmplare pe care nu am prezentat-o până acum. Eram ministrul Justiţiei şi, atunci când am pus în discuţie schimbarea legilor privind funcţionarea sistemului juridic, inclusiv regulamentul privind statutul magistratului, am discutat cu partenerii noştri europeni aspectul legat de răspunderea magistraţilor. Atunci am primit o întrebare şi nu un răspuns, aşa cum mă aşteptam. Am fost întrebat de câţi magistraţi, procurori şi judecători, este nevoie pentru soluţionarea unui dosar penal. Am numărat şi am ajuns la concluzia că aproape 20 de persoane intră într-o cauză, în toate etapele procesuale. Partenerii noştri ne-au întrebat atunci dacă cu 20 de magistraţi implicaţi nu putem avea o soluţie legală şi temeinică de este nevoie să suprapuneţi şi o pedeapsă de natură administrativă? Pedeapsa administrativă pentru magistraţi nu există în nicio altă ţară europeană. O astfel de măsură ar arăta că la nivelul decizional politic democratic se conştientizează o vulnerabilitate fenomenală. Ceea ce vă spun eu acum este antipopulismul vremii, dar vă spun că un magistrat nu poate da o decizie sub sancţiunea amenzii. Greşeala unui magistrat nu poate fi cuantificată pecuniar. Responsabilizarea magistraţilor le aparţine lor şi nu altcuiva. Cât priveşte condamnările la CEDO, dacă aţi observat, nu schimbă o decizie judecătorească, ci constată doar că o decizie judecătorească a încălcat sau s-a bazat pe o interpretare greşită a unei situaţii de fapt. Acesta este motivul pentru care CEDO dă doar o sancţiune pentru stat ca semnal că şi-a ales prost magistraţii sau că i-a pregătit prost. Refacerea hotărârii revine tot dreptului independent şi suveran al sistemului juridic românesc. Avem foarte multe decizii incorecte sau interpretabile, dar este foarte dificil să avem o altă responsabilitate decât cea a instituţiilor care selectează, pregătesc şi trimit către societate magistraţi.

Propuneri legislative respinse de Parlament

Cristian Diaconescu a avut şapte iniţiative legislative în perioada în care a fost senator – 2004 - 2012. Cinci dintre acestea au fost respinse de ambele camere ale parlamentului. Printre iniţiativele respinse se numără propunerea privind taxa de solidaritate, dar şi propunerea privind interzicerea scoaterii din circuitul agricol a terenurilor arabile.

Iniţiative de succes: Legea mediatorilor şi cea privind Ziua Limbii Române

Legea 115/2012, publicatã în Monitorul Oficial 462/2012, a fost dezbătută şi aprobată în Parlament datorită iniţiativei avute de Cristian Diaconescu, prin care acesta propunea modificarea şi completarea Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Tot datorită iniţiativei din 2011 a lui Diaconescu a apărut şi Legea 53/2013 privind instituirea Zilei Limbii Române.

SUA are mesaje încurajatoare pentru România

La începutul lunii iunie, Cristian Diaconescu a efectuat o vizită în Statele Unite ale Americii, la invitaţia Departamentului de Stat şi a Consiliului Securităţii Naţionale al SUA. Subiectele principale de discuţie au fost Parteneriatul Strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii şi teme legate de securitate regională şi globală, inclusiv derularea acţiunilor legate de scutul anti rachetă. ”Fără să intru în detalii foarte tehnice, cred că este potrivit să transmit societăţii româneşti că mesajele primite de la Casa Albă, de la Departamentul de Stat, de la Pentagon ori de la National Defence University sunt mesaje extrem de încurajatoare, mesaje de susţinere şi cooperare. În baza Parteneriatului Strategic am sugerat importanţa unei abordări ceva mai pragmatice din partea României, atât în ce priveşte dimensiunea economică, dar şi pe programele de schimburi de tehnologie şi în domeniul academic. A fost reiterat rolul extrem de important pe care îl joacă România alături de SUA şi NATO în teatrele de operaţiuni şi determinarea ţării noastre de a rămâne în zonele de conflict până la retragerea totală a forţelor aliate din teatre prin mijloacele şi acţiunile convenite. Sper că rodul discuţiilor mele la Washington să se transfere în plan concret în interesul României şi al oamenilor din această ţară. Ce a depins de mine şi de determinarea mea, consider că am făcut” a declarat Diaconescu la finalul vizitei din SUA.

Dezbateri neserioase despre constituţie

Consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu apreciază că dezbaterile privind modificarea Constituţiei sunt neserioase. "Ceea ce se întâmplă, adică aruncarea unor teme pe piaţă, cu un anume parfum politic mai mult, decât juridic, mi se pare neserios! Reprezintă mai mult un exerciţiu de comunicare publică decât o dezbatere constituţională fundamentală", afirmă Diaconescu. Potrivit fostului ministru de externe, "deocamdată", dezbaterea nu are "construcţie juridică perfect echilibrată", care să poată "să răspundă tuturor întrebărilor de natură juridică şi politică, fiind o lege fundamentală".