Sărbătoarea Învierii din anul Domnului 2009 are pentru românii ortodocşi o conotaţie aparte. Este anul în care, pentru întâia dată, românii s-au împărtăşit din lumina necreată a lui Hristos, Sfântă Lumină care, pentru întâia dată în cei două mii de ani de creştinism, a fost adusă direct de la Mormântul Sfânt din Ierusalim şi în ţara noastră.
A fost posibil acest înălţător fapt, prin grija şi rugăciunea Prea Fericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a trimis o delegaţie în Ţara Sfântă, delegaţie în fruntea căreia s-a aflat Prea Sfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop vicar patriarhal.
Astfel încât, în Sfânta şi Marea Sâmbătă, înainte cu aproximativ patru ore de ceremonialul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, mai multe solii din întreaga Patriarhie Ortodoxă Română au mers şi au primit Sfânta Lumină pe Aeroportul din Bucureşti, îndreptându-se apoi - pe aripi de Duh Sfânt - înspre reşedinţele enoriilor noastre.
Catedrala vie de pe calea Domnească
De la Galaţi, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Casian Crăciun, cel care a avut misiunea să poarte Făclia Sfântă înspre cele două judeţe ale Eparhiei Dunării de Jos a fost prea cuviosul Daniil - arhimandrit al Dunării de Jos.
Cu o organizare ireproşabilă, la Galaţi şi Brăila, în jurul orei 23.00, Sfânta Lumină pogorâse pe Altarele bisericilor noastre, pentru ca în jurul orei zero să lumineze cu lumina mântuitoare întreaga suflare a pelerinilor adunată - în numele lui Hristos cel Înviat - pe strada Domnească.
Erau pe calea Luminii câteva mii de pelerini care au aşteptat într-o linişte de mormânt, aşa cum s-a întâmplat în toţi anii din urmă, momentul primirii Luminii Sfinte. Adulţi, copiii, dar mai ales tineri, foarte mulţi tineri (am remarcat prezenţa tinerilor şi în Vinerea Mare la Prohodul Domnului) erau pregătiţi să primească mângâierea Sfintei Lumini.
Purtau în mâini candele, pe chipuri aşteptarea, iar în inimi credinţa că Hristos a rămas prin veacuri Marele şi Unicul prieten care nu ne-a înşelat aşteptările. Care ne-a purtat durerile şi bucuria prin istorie. În întunericul nopţii, simbolizând mormântul în care a fost aşezat Mântuitorul, se întrezărea doar lumina speranţei.
Arc peste timp şi spaţiu
În jurul orei 23.30, dangătul prelung al clopotului a chemat tot creştinul la Înviere, la lumină, marcând astfel începutul ceremonialului. Un sobor impresionant de preoţi, în frunte cu Prea Sfinţitul Casian, a păşit pe esplanada sfintei mănăstiri a Galaţilor, îndreptându-se în mijlocul mulţimii... Erau de faţă reprezentanţi ai autorităţilor locale, care purtau făclii în mâini.
La îndemnul pascal - „Veniţi să luaţi lumină!” - încet, încet marea creştinilor venită la „ospăţul credinţei” a început să se lumineze, ca o candelă în noapte... Imnul pascal - „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând...” - a înviorat adunarea creştinilor, i-a trezit la viaţă şi bucurie, confirmând scopul pentru care veniseră în miez de noapte...
„Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este ziua când toate se umplu de lumină, ne-a spus doamna Maria T. din Galaţi, în vârstă de 42 de ani. Am participat în Săptămâna Mare la toate slujbele şi, cu toată oboseala, nu puteam concepe să nu fiu şi eu unul din pelerinii Luminii Sfinte în această noapte de Înviere...”
„Este o zi unică şi specială, ne-a mărturisit doamna Lidia S. Numai faptul că purtăm în acest an aceeaşi lumină Sfântă care arde neîntrerupt de veacuri asupra Sfântului Mormânt trebuie să ne dea mai multă încredere în noi - ortodocşii. Astăzi, Hristos a făcut arc peste timp şi peste spaţiu, ne-a îmbrăţişat şi ne-a învăluit în lumina Sa Sfântă care trebuie să ne însoţească aici şi în veşnicie…”
În contextul sărbătorii, dar şi la Slujba celei de-a doua Învieri, Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos ne-a îndemnat să păşim cu credinţă şi cu nădejde la Dumnezeu, pentru ca marea Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să fie sursă de lumină, de bucurie, de pace în fiecare zi.
Mulţumind lui Dumnezeu pentru binefacerile luminii pe care Atotputernicul le-a aşezat peste pământul românesc prin grija Prea Fericitului nostru Patriarh Daniel, Arhiereul locului a vorbit despre minunea Luminii necreate a lui Dumnezeu, care vine din Cer şi se pogoară an de an peste Sfântul Mormânt. Sfântă lumină necreată care în acest an s-a aşezat cu generozitate şi cu bucurie şi în inimile noastre şi în casele noastre. Lumină Sfântă care a ajuns până în cel mai îndepărtat cătun al judeţului.
„Lăsaţi sufletele să fie candele ale Luminii şi fiţi demni şi încrezători că sunteţi contemporani cu venirea Luminii Sfinte de la Ierusalim, ne-a îndemnat Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos. Să trăim în lumină şi să facem toţi fapte bune, înălţătoare şi să nu se teamă nimeni de sărăcie, pentru că Hristos ne învaţă că iubirea de oameni şi fapta bună sunt moneda forte care ne ajută să depăşim orice criză”.
Gândurile Arhiereului s-au îndreptat şi către siderurgişti
În cuvântul pascal, Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos a trimis binecuvântarea Luminii şi un gând de pace către toţi gălăţenii care şi-au petrecut şi această Sărbătoare de Paşti departe de casă, departe de prietenii dragi, în marea Europă sau în orice colţ de lume, pe unde nevoile îi poartă.
În mod cu totul special, Arhiereul nostru s-a adresat domnului Augustine Kochuparampil, reprezentantul ArcelorMittal Galaţi, prezent la slujba de Înviere, şi l-a rugat să observe că siderurgiştii gălăţeni ştiu nu numai a face oţelul, ci credinţa lor este de tăria oţelului…
„Să aveţi grijă, domnule Augustine, ca siderurgia românească să nu moară! Uitaţi aici, siderurgiştii sunt candele vii şi ştim că doar prin credinţă şi iubire de oameni vom învinge vremurile grele prin care trecem. Să rămânem cu toţii în lumină şi ţinem lumina ca hrană pentru suflet în zilele ce vin!…”
