Sâmbătă, 14 iunie 2008, la casa de amanet Romero (Micro 13 B) de pe strada 1 Decembrie 1918, Mirela Streşnă, o tânără de 25 de ani care lucra acolo, a fost înjunghiată cu 14 lovituri de cuţit de un individ necunoscut care a reuşit să dispară lăsând în urmă durere şi deznădejde.
Primele şi cele mai devastatoare urme de la locul crimei erau cele de sânge uman. Poliţiştii de la Serviciul Investigaţii Criminale, criminaliştii de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi, precum şi procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi începuseră o muncă - ce avea să se dovedească titanică – pentru descoperirea şi reţinerea autorului crimei.
Fata, Mirela Streşnă deschisese la ora 8,00 uşa casei de amanet, momente în care asupră-i s-a năpustit un individ cu un cuţit în mână. Au urmat doar lovituri de cuţit. Fata a apucat să apese pe butonul alarmei pe care l-au auzit urlând sinistru toţi trecătorii din zonă…
La un moment dat, tânăra a apărut în pragul uşii casei de amanet şi s-a prăbuşit apoi în braţele unei femei care a avut curajul să se apropie, să vadă ce se întâmplă, de ce suna alarma.
A venit salvarea, victima cumplitei agresiuni agoniza între viaţă şi moarte. N-a rezistat. Fusese lovită cu putere şi furie de mai multe ori. Era tăiată peste tot; în abdomen, în zona toracică, cervicală, la mâini şi la picioare.
La început, se vorbea de o eventuală reglare de conturi în lumea interlopă, de crimă pentru jaf, deşi criminalul nu mai avusese răgazul de a lua nimic, unii vorbea de o eventuală crimă pasională etc.
Criminalul - descoperit
După zile şi nopţi de muncă istovitoare, echipa de anchetă de care am amintit, a reuşit să-l identifice pe autorul crimei.
Omorul deosebit de grav şi tentativa de tâlhărie fuseseră săvârşite de Rabacu Ionel Alexandru, un tânăr de 19 ani, născut în Târgu Bujor. Acesta moştenise ceva bunuri imobiliare de la tatăl său, a avut o vreme bani de cheltuială, pe care i-a terminat apoi. A încercat să facă rost de bani, acesta fiind mobilul crimei de care vorbim acum.
Probe, multe probe culese de la locul crimei între care şi un bilet lăsat la locul crimei („Dacă nu aveaţi seif, nu făceam asta”), depoziţii ale unor martori, rezultatele investigaţiilor criminalistice, a căror înşiruire nu o mai redăm acum, au condus la descoperirea criminalului.
Fuseseră urmate trei piste de investigare. Pe parcursul investigaţiilor, însuşi criminalul fusese audiat, dar, din lipsă de probe la un anumit moment (23 iunie 2008), a fost lăsat liber. Atunci nu a recunoscut nimic şi a spus numai minciuni de la cap la coadă. A dispărut apoi.
S-a aflat că e fiul unui fost poliţist care a suferit de cancer şi care a decedat în 2004. A avut ca moştenire vreo 30.000 de euro rezultaţi din vânzarea unui apartament, I-a cheltuit şi… a ajuns apoi la crimă.
ADN-ul a făcut lumină şi în acest caz. Specialiştii de la Institutul de Criminalistică Bucureşti au trimis rezultatul în mai puţin de o lună de zile, deşi la rând erau alte şi alte cazuri.
Fusese prins după o acţiune concertată, pe malul drept al Dunării, în ziua de 6 august, după ce o vreme sălăşluise într-un bârlog improvizat pe malul gălăţean al fluviului pe faleza inferioară, în dreptul Grădinii Botanice.
La judecată pentru omor deosebit de grav şi tentativă de tâlhărie
La trei luni de la comiterea oribilei crime, vineri, 26 septembrie, ucigaşul Mirelei Streşnă a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, sub acuzaţiile de tentativă de tâlhărie şi omor deosebit de grav. De fapt, ambele fapte deosebit de grave, săvârşite în concurs real ce pot fi pedepsite cu închisoare pe perioade cuprinse între trei şi 10 ani şi, respectiv, 15 şi 25 de ani.
Începuseră şi urmaseră deja etapele din instanţele de judecată. Până la o sentinţă definitivă mai era ceva cale de urmat. Scriam la un moment dat, că, de fapt, nicio pedeapsă, oricât de severă ar fi aceasta, nu ar fi putut compensa moartea tinerei Mirela Streşnă. Numai că, între timp, în sâmbăta Paştelui, criminalul şi-a pus capăt zilelor.
Povara crimei mai greu de dus decât crima însăşi
Poate că acum e momentul să revenim şi asupra acelor consideraţii redate şi în materialele publicate de „Viaţa liberă”, conform cărora criminalul avea un psihic instabil, dar cu discernământ…
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică reieşea că inculpatul „prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil şi emoţional. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul critic păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.”
În alţi termeni, asta însemna că putea răspunde penal pentru faptele sale. Numai că, aşa cum s-a văzut, n-a avut puterea să răspundă până la capăt…
Sinuciderea lui Rabacu nu poate repara moartea tinerei fete de 25 de ani. Din păcate, gestul suprem nu pare a fi nici consecinţa unor remuşcări.
S-a făcut o altfel de dreptate, aproape naturală, despre care e mai greu să vorbim.
