Aici a fost un câine...stă scris pe aer: câine,
ham-ham şi cuţu-cuţu...atât a mai rămas
din cel ce-a fost stăpânul (prietenul) livezii:
alb, negru, viu, credinţă, respect, menire, ceas!
Din cel ce-a fost un singur obişnuit s-aştepte
apa şi osul, joaca şi vorba de alint,
a mai rămas doar timpul oprit chiar la plecare,
doar vremea-nţepenită în floarea viscolind!
Şi chiar s-aude nordul şi chiar s-aude sudul
printre cireşii straşnici strigându-l înapoi
să apere pământul şi cerul din livadă,
să-şi zvârle (să-şi împartă) încrederea la doi!
Aici a fost un câine...(acum, de-a lungul nopţii,
s-aude ronţăitul tristeţilor prin linguri)...
aici a fost un singur în forma unui câine,
şi au rămas doi singuri...doi şi aşa de singuri!
