Moto: "Mai dezvelesc un pic de lut, dau la o parte/ tristeţi şi ură şi tot răul care-a fost,/ pun flori de câmp şi frunze vii şi frunze moarte/ peste iubire, ca să aibă adăpost!" (Iolanda Cremene)
Deschid o carte...(doar aşa, la întâmplare)...
aflu curat şi văd aceeaşi moromeţi,
le dau bineţe şi le dau la fiecare
tot ce aţi spus, şi tot ce ştiţi, şi tot ce vreţi!
Simt răsuflarea lor pe creştet şi pe frunte...
(până la sânge încă simt căldura lor)...
întreb ce fac...dar nimeni-nimeni nu răspunde,
căci fiecare-i...(ca şi mine)...trecător!
Şi dau la vaci, şi dau la cai, şi dau la câine,
iar ţie-ţi dau "la revedere" pe pământ...
Astăzi a fost (şi ieri a fost) un fel de mâine,
o rânduială pe/trecută de curând!
Mă dor cărări...(şi-mi intră cerul în picioare)...
stau sfinx de geaba la fereastra unde am
văzut cuvinte...(şi-am aprins o lumânare)...
şi amândoi am scris acest poem pe geam!
