Moldova (supra/poem între cer şi infinit)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Moto: „Când (mai târziu) a putrezit catargul,/
          sirenele muriseră la prova./
          Îndrăgostit de-a lungul şi de-a largul,/
          visam Ithaca, dar strigam Moldova!” (Iolanda Cremene)
 
în moldova poeziei ziua-i cât o săptămână
mor poeţii în picioare sprijinindu-se de lună
noaptea doare ca o rană visul prinţului levant
în păduri necunoscute mor mistreţi de diamant
face-s-ar ca mâine astăzi duminica viitoare
în moldova explodează ouă de privighetoare
se aglomerează lacrimi între cer şi infinit
orbul mângâie distanţa de la pâine la cuţit

Citit 6088 ori Ultima modificare Vineri, 15 Mai 2015 14:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.