A gustat din toate culorile pământului
Bucăţi rupte din rai, aşa mi s-au părut întotdeauna picturile lui Gheorghe Suciu. Pline de soare şi senin, cu vegetaţie exuberantă, izbucnind verde, gâdilând până în adâncul retinei, dându-ţi o sete nesăţioasă de viaţă. Asta am simţit de fiecare dată când m-am oglindit în tablourile sale.
Pictorul însuşi avea o seninătate şi o blândeţe de copil mare, altfel n-ar fi reuşit să picteze atât de curat frânturi din raiul lumesc. Soarta nu a fost prea darnică cu el, dar a ştiut să toarcă necazul în culoare pe pânză, să-l transfigureze în acele peisaje solare, unde abia mijea melancolia omului care mânuise penelul. N-a pictat cu lacrimă după soţia şi fiul care l-au părăsit de timpuriu, a fost mai degrabă tentat de curcubeul de după furtună. Aşa era şi în relaţiile cu cei din jur. Deşi ar fi avut toate motivele să se plângă, el însuşi fiind imobilizat în cărucior, a avut acel dar rar de a-i aduna pe oameni împrjurul său cu zâmbetul pe buze. Aşa se explică faptul că, deşi a fost adoptat de oraşul de la Dunăre, a avut aici foarte mulţi prieteni. Şi ca profesor, a ştiut să se apropie de elevii săi, care l-au îndrăgit, mulţi dintre ei devenindu-i, în timp, prieteni pentru toată viaţa. Înconjurat de oameni atraşi de căldura lui sufletească, aşa l-am văzut la fiecare vernisaj al expoziţiilor sale. Aşa a fost şi la ultima, pe care parcă dintr-o premoniţie, a numit-o "Amurg". Atunci pictorul a mărturisit asistenţei numeroase că genericul sub care au fost grupate tablourile nu se referă la ceea ce reprezintă picturile sale, la fel de exuberante ca de obicei, ci la vârsta sa. "Am 72 de ani", a a spus el simplu, în aplauzele pline de admiraţie ale celor veniţi să se bucure odată cu el pentru o nouă expoziţie bogată, dar şi pentru cel de-al treilea volum al său, "Cantonul cu duzi", în care evocă meleagurile copilăriei, petrecute pe colinele înverzite de la Subcetate, în judeţul Hunedoara. Acolo s-ar fi întors cu tot dorul, dacă sănătatea i-ar mai fi permis. Acolo a gustat prima dată raiul. Şi cum a încercat toate culorile pământului, acum Gheorghe Suciu s-a dus acum să picteze şi raiul din cer. S-a stins în noaptea de 11 spre 12 ianuarie, după ani lungi de suferinţă, în care nu s-a lăsat doborât de boală.
Cei care vor să-şi ia rămas bun, îl găsesc la Biserica Vovidenia. Slujba va avea loc joi, 14 ianuarie, la ora 12,00, iar înmormântarea va fi la Cimitirul "Ştefan cel Mare".
Gheorghe Suciu s-a născut la 18 aprilie 1943. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din Timişoara (1967) şi Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, Facultatea de Filologie (1979). În 1967, s-a stabilit la Galaţi. Aici a funcţionat până la pensionare ca profesor de educaţie plastică la mai multe şcoli gimnaziale (nr. 29, 30, 34) şi în paralel cu activitatea didactică a participat la viaţa artistică a Filialei locale a U.A.P.R. A început să expună din 1971 la manifestările colective ale acesteia, având în acelaşi timp şi un număr de peste 20 de expoziţii personale. În 2010 a publicat volumele de versuri „Surâs amar” şi „Jurnalul unui berbec însingurat”, iar în 2015, volumul de proză memorialistică „Cantonul cu duzi”. A realizat şi ilustraţie de carte.
În foto, lucrarea "Tărâm de vis"
