Mă duc la tine, doamnă Du,/ chiar dacă pleci şi nici nu-ţi pasă
că te aştept şi că ascult/ cum cad gutuile pe casă!
Mă duc la tine şi te-ntorc/ din toate drumurile tale,
să stai Acolo, când voi fi/ clopot Iubirii catedrale!
Mă duc la tine şi încerc/ în cerc Apropierea care
ţine departe trupul tău/ şi mintea mea devastatoare!
Mă duc la tine şi te rog/ pentr-un şotron şi pentr-o ţurcă,
pentr-un ascunselea frumos,/ într-un amurg şi-ntr-o amurgă!
Mă duc la tine-n contratimp/ şi-n contrapunct şi-n contrastare...
şi-n contra tot ce (ne)-a durut/ de la-Nviere la-Nălţare!
Mă duc la tine-oricum ar fi/ şi-orice s-ar face şi s-ar zice,
chiar dacă încă sunt Orfeu/ şi încă eşti Euridice!
Mă duc la tine să ascult/ cum cad gutuile pe casă...
mă duc la tine, doamnă Du,/ chiar dacă pleci şi nici nu-ţi pasă!