* Agentul special Fandorin se întoarce *
Boris Akunin este pseudonimul literar al lui Grigori Skartisvili (n. 1956, la Tbilisi), eminent editor, eseist şi traducător. A făcut studii de filologie şi istorie orientală la Universitatea de Stat din Moscova, specializându-se în literatură şi cultură japoneză. A tradus timp de 20 de ani din japoneză şi engleză; a predat cursuri de civilizaţie japoneză; a fost redactor, apoi redactor-şef adjunct la o prestigioasă revistă literară; îngrijeşte publicarea unei monumentale antologii a literaturii japoneze în douăzeci de volume.
Din 1998, scrie romane poliţiste, iar azi este o celebritate în Rusia, în Europa şi în Statele Unite. Cărţile sale sunt traduse în peste 35 de limbi şi s-au vândut până acum în 20 de milioane de exemplare.
În anul 2000, Akunin a fost nominalizat la Premiul Smirnoff-Booker, a fost numit "Scriitorul rus al anului" şi a câştigat Premiul Antibooker.
„Azazel” (1998), „Gambit turcesc” şi „Leviatan” sunt cele trei volume care deschid seria ce îl are drept protagonist pe atipicul şi carismaticul detectiv Erast Fandorin, ale cărui anchete nonconformiste rezolvă mistere ce zguduie Europa.
„Moartea lui Ahile” este al patrulea volum al seriei. Fandorin este un detectiv absolut cuceritor, atât prin inteligenţa sa neobişnuită, cât şi printr-o undă de inocenţă care îl face mai simpatic decât Sherlock Holmes, cu pătrunzătoarea-i blazare.
Faimosul agent special se întoarce acasă, după şase ani petrecuţi la Tokio. Dar la Moscova îl aşteaptă o surpriză tragică: vechiul său prieten, generalul Mihail Sobolev, erou al războiului din 1877-1878, "Ahile al Rusiei", a murit subit într-o cameră de hotel. Versiunea oficială: atac de inimă. Versiunea camarazilor defunctului: asasinat prin otrăvire. La ordinul cui şi de ce?
Firul anchetei îl conduce pe Fandorin tot mai sus, la cancelaria guvernatorului Moscovei, apoi tot mai jos, în mahalalele sordide unde viaţa unui om valorează doar câteva copeici. Iar vânătorul devine vânat, fiindcă pe urmele detectivului se strecoară enigmaticul asasin Ahimas, care nu a dat greş niciodată.
Ca orice mare detectiv, şi Erast Petrovici cultivă, dacă nu orhidee, măcar alte manierisme de tot felul. În ”Moartea lui Ahile”, ele sporesc cu o doză puternică de arte marţiale japoneze şi cu un valet de aceeaşi sorginte, samuraiul Masa, cu ajutorul căruia detectivul reuşeşte să iasă aproape nevătămat din cele mai sinistre văgăuni ale unei Curţi moscovite a Miracolelor.
Cu mult suspans şi umor, cartea se citeşte pe nerăsuflate.
