Din gând... (prin ochi)... trimit răspuns/ înfumurărilor stelare,
care-mi trimit, prin văz şi-auz,/ aceeaşi simplă întrebare:
cine sunt eu, aici şi-acum?/... Zic: eu sunt apă şi mâncare
care vă duce la sfârşit,/ prin carotide planetare,
şi se întoarce tot aici/ şi-acum, dar fără să se-ntoarcă,
fiindcă în acelaşi punct/ se îngustează lumea largă!
Sunt ce vă spun şi cum vă spun:/ bine în rău şi rău în bine,
un fel de alt fel... (cum şi voi).../ sunteţi mâncare pentru mine
şi-n gând mi-ajungeţi (negreşit,/ tot prin aceleaşi carotide)...
punct luminos, când e închis,/ şi nevăzut, când se deschide!
Valsaţi cel Opt Orizontal/... (veşnic frumoase Crinoline!)...
şi-mi daţi... (prin sângele Celest!)/... im/pulsul inimii Divine!
