DUPĂ APUS (mic...tratat de singurătate)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, după apus,

tu n-ai avut un strop de milă.../ şi ai plecat la cel de sus!

 

e mai deştept – nu am ce zice –/ şi-i mai înalt, şi-i mai frumos –

cum să refuzi atâta slavă/ şi să te duci la cel de jos?

cum să dai ditai nesfârşire/ pe-un biet mărunt, biet pieritor?

cum să laşi singură o steauă.../ şi tu să umbli după dor?

 

când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, lângă mister,

să fii o simplă efemeră/ lângă un simplu efemer,

să ne aprindem doar o clipă,/ cât ţine micul infinit –

tu (mi)-ai suflat în lumânare/ şi-n timp şi-n spaţiu şi-n chibrit!

 

şi-apoi te-a prins nemărginirea/ celui înalt, fără apus –

ai azvârlit uitarea-n jururi.../ şi ai plecat la cel de sus!

Citit 7968 ori Ultima modificare Vineri, 07 August 2020 18:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.