PIATRĂ SCUMPĂ (şi pic anonim)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Sunt în lacrimi...[lacrimi de fântână

care plânge (noaptea) să se umple

pentru setea sufletelor arse]...!...

Şi ce pietre!...numai pietre scumpe

 

ţin fântâna-n viaţă şi-n picioare,

pietre printre care cuiburi multe

scot (din vrăbii) semnul înmulţirii...

şi-au şi timp (cât lumea lor) s-asculte

 

ceastă pururi lăcrămare-n sine,

cest adânc dor/sens al însetării

din înaltul sufletelor arse,

scumpe-n veac de veacuri şi-acătării!

 

Sunt şi-aici şi-acolo...anonimul

strop zbucnit din piatră, printre pietre,

printre păsări, pentru tot ce-(afară

şi-năuntru) mai înseamnă sete!

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 12532 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.