vine iarna peste mine/ cu şenile de zăpadă
mi se-nfige-n creier crucea/ subţiindu-se de ploi
am trecut de primul viscol/ care-a vrut să mă revadă
şi am auzit strigându-şi teiul frunza înapoi
lunecărilor de sănii/ le sunt îngerul aproape
oameni cu veşminte albe/ văd iubindu-se în ger
mi-este cald de-atâta viscol/ simt că nu mă mai încape
haina mea rămasă nouă/ de pe vremea lui homer
vine timpul şi răstimpul/ să-mi aducă întrebare
viaţa este o greşeală/ moartea este o erată
mi-este cald de-atâta viscol/ hoţ haihui de respirare
trece iarna peste mine/ cu şenile de zăpadă
