DIN TOT ADÂNCUL SUFLETULUI TĂU blândeţi des/tristătoare se revarsă şi mă cuprind cu sanctitatea lor, ca pe o umbră peticită, arsă de-atâta veşnicie-ntr-un zadar, cu ochii pe cărarea dinspre gară, poate se-ndură trenul de ATUNCI şi mi te-aduce-n cea din urmă oară !!! poate se-ndură trenul de ATUNCI şi nu mai trece fără să oprească, aşa, cum a trecut de-atâtea ori, pe lângă-mprejurarea mea lumească !!! până ATUNCI, când trenul de ATUNCI va să-mi asculte ceastă ru ...

Da... chiar Acum sunt chiar Aici, lângă pârleazul tău dinspre Răsărit! Sunt şi te aştept cu caietul de dictando! Şi cu Sufletul pe dinafară! Şi cu Inima la gât! Şi văd că nu mai vii! Sau mi se pare? Cum să te văd, dacă-i noapte? Cum să te văd când o Steauă perpendiculară îmi orbeşte cărarea/traiectoria uitării înspre odaia din care trebuie să ieşi? Chiar în seara/noaptea aceasta ţi-ai găsit (şi tu) să-ţi dai Steaua mai tare? E-atâta lumină, încât nici noap ...

Uitaţi-vă la Cer, uitaţi-vă la Pământ pentru că numai AŞA se vede şi se aude ce şi cum Scrie la Carte, numai AŞA se înţelege morfologia şi sintaxa Iubirii - ŞI AŞA MAI DEPARTE !!! Mereu amintiţi-vă că Azi a fost Mâine, că Mâine o să fie un simplu Ieri al Uitării, că totul se Aprinde şi Arde după cum ştie şi vrea Roaba lui Dumnezeu, Lumina - ŞI AŞA MAI DEPARTE !!! Uitaţi-vă la Părinţi, uitaţi-vă la Copii fiindcă ei sunt Firul dintre Alfa şi Omega, dintre Par ...

Deseară - [când noaptea se gândeşte să înceapă să se pregătească să-i determine pe toţi muritorii şi nemuritorii serioşi să se înfăşoare/desfăşoare sub acoperirea întunericului... când Luna nouă sau veche sau plină sau goală sau dreaptă sau în/frântă sau galbenă sau movă sau singură sau de miere sau de fiere sau cu pământeni deştepţi în cârcă e gata-gata să-şi părăsească orbita şi să-şi caute alta mai sigură, în apropierea altui fel de rotund... c ...

S-APROPIE LUMINA DE-NTUNERIC, mersul de stat şi funia de par - eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău - cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău cenuşa se aşterne ca uitarea pe orice loc şi timp şi orice mod - dar ce purificare-i într-această dulce-spăimoasă ardere de tot parcă n-am fost odată dimpreună, într-un vârtej năucitor şi sfânt - atât a mai rămas d ...

După discursul răscolitor de la comemorarea distinsei sale răposate Maria, nea Costică Prăpăd n-a mai putut să se abţină şi ne-a „dat” câte două lacrimi pentru fiecare, aşa, să se „vadă” că omu-i chiar „legat” de „jumătatea” lui! Şi, mai ales, să se priceapă că nu există „dezlegare” decât la nivel imaginar, decât în mintea celor „instruiţi” prin „metode/principii” de „netezire” în balamuc, adică în tot ce se-ntâmplă zilnic, pe lumin� ...

„o, mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;/ deasupra criptei negre a sfântului mormânt/ se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,/ se bat încet din ramuri, îngână glasul tău.../ mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu”                                                                                 (MIHAI EMINESCU - O, Mamă...!!!)     AŞ VREA SĂ ...

Sunt surori gemene! Seamănă leit! Greu le poţi deosebi! Când te uiţi la una sau pui mâna pe ea, niciodată n-ai destul curaj să spui: asta este, sigur nu-i cealaltă! Există concomitent, chiar dacă nu „se văd”, chiar dacă nu pot fi „văzute/prinse” împreună! Tot timpul şi tot spaţiul îşi fac numai „rău” uneia alteia, zic unii! ori îşi fac numai „bine”, zic alţii! Nu ştiu ce cred unii şi alţii că mai înseamnă „rău” sau „bine”, însă, după ulti ...

Întreb un strâmb şi spune că sunt drept pe dinăuntru şi pe dinafară - mi-aud coliva cum se zbate-n piept, mi-aud trecutul pentru-ntâia oară - întreb un drept şi spune că sunt strâmb, că steaua mea nu-i perpendiculară! Cred că se poate, însă eu nu ştiu să număr până când nu mă mai doare - n-am când să mai învăţ, sunt pământiu, mi-alunecă ţărâna sub picioare! Întreb un prost şi spune că sunt breaz mai mult decât e voie-n ceastă mare necunoscută, unde am r� ...

Nu, bătrâne prieten al meu! Nu! Femeie mai frumoasă de atâta (şi decât ea) nu cred că se poate! Şi doar am fost şi am căutat peste tot... şi în această lume şi în lumea cealaltă! Şi nici că mi-a dat Raiul sau Iadul vro nădejde-ntr-acest sens şi într-acest vis şi într-această aşteptare/râvnire fără de capăt! E limpede ca apa şi ca descântecul păsărilor din fântâna cu gura în jos: această Superb(ol)ă-i unică, vindecătoare, salvatoare pentru mine şi pentru t ...