Miercurea trecută. Unsprezece ore. Pe direcţia de mers către Spitalul Judeţean, troleibuzul se opreşte în staţia Privilegiu. Se opreşte nu să se hodinească, ci pentru că trebuie. Urcă şi controlorii legitimaţiilor de călătorie. Foarte bine, zic în gând. Fiindcă sunt din ce în ce mai mulţi târtani care circulă fraudulos. Autobuzu-i încărcat cam pe jumătate. Sunt depistate câteva ilegale, adică nişte „dive” fără bilet. Una dă semne de "înţelepciune" şi coboar ...

sunt copac în mijlocul furtunii/ şi strig plin cu păsări către cer doamne dumnezeule mă iartă/ dacă până mâine am să pier   cred că-n noaptea asta se termină/ zilele pe care mi le-ai dat sunt bătrân dar cuiburile-s pline/ cu-nceputuri gata de cântat simt că mi se smulge rădăcina/ crengile cum toate mi se frâng vântu-mi intră-n inimă şi-mi taie/ răsuflarea de salcâm nătâng nimenea nu trece să mă vadă/ nimenea n-aude cum te rog doamne dumnezeule fii mare/ sparge-m� ...

Aseară, prietenul meu se duce la mine să-mi mărturisească ceva. Aseară, mă duc la prietenul meu să-i mărturisesc ceva. Ne întâlnim la jumătatea drumului dintre el şi eu, ori dintre eu şi el, ne salutăm respectuos şi încet. El dă să-mi spună ce are să-mi spună. Eu dau să-i spun ce am să-i spun. Îl las pe el să înceapă, fiindcă-i mai bun şi mai blând ca mine. El mă roagă să încep eu. Cică-s mai bun şi mai blând decât el. Eu tac şi-i spun că mi-am uitat cuvin ...

Timp coşcovit...uitare-n gara veche... şi murmuială-n podul cu paingi... o scară pusă numai la suire – de ce să urci? pe cine să învingi? Pereţi murdari de lene şi de vreme, linii, zigzaguri spre neant, încet – poţi să citeşti memorii...şi să numeri câţi oameni (n)-au rămas fără bilet! Câţi oameni s-au tot dus fără oprire, câţi s-au întors şi câţi nu s-au întors, câte batiste s-au scăldat în lacrimi şi câte despărţiri în sus şi-n jos! Sprijini o scar� ...

E dimineaţă. E aproape dimineaţă. E cam dimineaţă fără un sfert. E curat şi frumos. E mai mult decât curat şi frumos. E curat şi-un sfert. E frumos şi-un sfert. E mai mult decât atâta. E atâta şi-un sfert. E atâta şi jumate. E atâta şi trei sferturi. E atâta şi încă atâta. Parcă îmi vine să cred că-i tot şi-un sfert, că-i tot şi jumate, că-i tot şi trei sferturi, că-i tot şi încă tot. Parcă îmi vine să strig la cer şi la pământ că nu merit atâta şi ...

Moto: „atât a mai rămas din tot ce-a fost:/ o tristă şi banală resemnare,             o dumirire fără haz şi fără rost,/ o neizbândă care nici măcar nu doare”                                                                                              (Iolanda Cremene)  Hai, dă-i şi lui o stea din cerul care, iată, îmi ţine glezna, să nu-şi piardă partea lui... ia-l ş ...

De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie. Uite-aşa mă împinge: "să mă satur de îndurare, să mă satur de milă, să mă satur de tot şi de toate...şi să nu mai uit în vecii vecilor că lacrima (adevărată) este singurul cuvânt care nu se plânge!" De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie...şi uite-aşa profeţeşte: "dacă zborul este un motiv de infatuare pentru aer, şi dacă alt/felul de a vrea nu mai este avut de m ...

Moto: „atât a mai rămas din tot ce-a fost:/ o tristă şi banală resemnare,             o dumirire fără haz şi fără rost,/ o neizbândă care nici măcar nu doare”                                                                                              (Iolanda Cremene)  Şi cum văzduhul de pământ s-agaţă lesne, să nu rămână cerul fără loc de veci... aşa mă prinde ...

În punctul cel mai de jos al Zăpodiei, pe foaie verde fir mohor, cu ochii şi cu mintea ţintă la cerul cu puzderie de s/clipiri, stau şi încerc să înţeleg şi eu ce sunt, ce caut, cine m-a "cultivat" în substantivul ăsta, căruia i se mai zice şi pământ, şi humă, şi lut, şi clisă, şi glod, şi noroi...Stau şi încerc să pricep cum vine chestia asta/aia cu Steaua, cu fiecare are Steaua lui...Stau şi nu prea-mi vine să cred că Steaua cade odată cu mine...Stau şi consider ...

de dimineaţă până seara/ caut femei prin LABIRINT femei cu coapse de aramă/ femei cu coapse de argint şi nu găsesc nici o fărâmă/ una măcar aşa de leac de mic dejun măcar o babă/ chiar dac-ar fi baba novac ziua şi noaptea fără milă/ caut cu patimă şi sârg femei cu sângele în clocot/ şi cu hap/sânii daţi în pârg cu lumânarea cu lanterna/ cu micul lux de licurici poate găsesc una de cruce/ să facem sâc şi bambilici sau măcar una desenată/ pe-un trist panou public ...