Hai la Floare de Câmp !!!

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Maria de la Morgă...(cea despre care am scris de curând)...mă apelează după ce citeşte ce am scris pe adresa ei, nu mă felicită, nu mă laudă, nu-mi propune nici măcar o întâlnire de mulţămire şi respect! Mai mult, nu-mi spune dacă i-a plăcut sau i-a displăcut cum i-am dat în vileag îndeletnicirile de la muncă! Pur şi simplu, îşi drege glasul pentru ca să fie limpede şi convingătoare...şi-mi propune un atac la persoană, la o anumită persoană, dacă ne îngăduim că se poate numi „persoană” cel care urmează să suporte „atacul”! Şi-mi promite, în schimbul complicităţii mele sufleteşti la realizarea propunerii, că-mi va studia/cerceta nu numai retina, ci şi cerebelul, după sugestia lui Carl Sagan, cel din „Creierul lui Broca”, opul care l-a făcut celebru pe astronomul/astrobiologul american! Cică, umblându-mi prin encefal, va să afle cine-i cel care mi-a dictat atâtea şi atâtea ne/cunoscute în tot de-a lungul vieţii mele, dacă „viaţă” se poate numi această crudă şi deşartă „locuire în sine”!...Desigur, nu pot s-o refuz pe drăgălaşa mea amantă! Aşadar, îmi exprim acordul...şi înghit cu poftă tot adevărul din devastatorul său „atac”!

„cel de sus este drept!? universul e strâmb!?/ stau pe margini şi strig: hai la floare de câmp!.../ cel de jos este strâmb!? universul e drept!?/ spaţiu-i mare şi prost!? timpu-i mic şi deştept!?//...tot mă uit înapoi! şi tot văd mai nimic!/ cel de sus doarme dus! hâţân cerul şi strig:/ cel de jos moare mult, pur şi simplu, pe viu.../ timpu-i mare şi prost...ş-are numai târziu!// vine nimeni şi-mi dă-n cap c-o liră de lemn!/ cică nu-i cu bănat! cică-i numai un semn!/ cică: hai, nu mai sta, toate-s gata de drum,/ toate-s vechi, toate-s noi printre nouri de fum!// vine-alt nimeni şi-mi dă-n cap c-oleacă de lut!/ cică ăsta-i mai bun de la bun început,/ cică ăsta e cel mai deştept dintre toţi/ care-mi umblă la cer, care-mi umblă la roţi!// cică: hai, e târziu, cel mai aprig târziu,/ dă-l încolo de cer, şi de mort, şi de viu,/ dă la naiba tot ce-i acest, cel, celălalt.../ toate-s noi, toate-s vechi de la frig până-n cald!//... totu-i trist, crud şi fals! oare ce mai aştept?/ ce frumos mi se zbate coliva în piept!.../ deocamdată sunt sclav universului strâmb!...stau pe margini şi strig: hai la floare de câmp!”//...Câtă dreptate are Maria de la Morgă în acest subtil „atac”! Tot „atacul” nu-i altceva decât o invitaţie, o ademenire „dincolo de sine”! Păcat că n-am să apuc...(nici nu se poate, nu?)...să văd (ori măcar să aud) rezultatele cotrobăirii sale prin Cutia...de Sus! Dar dacă apuc?

Citit 369 ori Ultima modificare Marți, 20 August 2019 18:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.