Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră sama/ cât de mare e distanţa de ”Si Vis Amari, Ama!”.../ cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful decadenţei începând din crisalidă,/ de victorii fără luptă şi de glorie măruntă,/ de urât, de gol, de lene pe-o cărare ce se-nfundă,/ pe un drum cu orizontul chiar sub nasul lor de "vază" ...
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” JOS CORTINA! (acta est fabula)
Luni, 24 Februarie 2025 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
!nimic nu ştiu să spun despre iertare,nimic nu ştiu să spun despre păcat –absenţa ta miroase a cianură,toţi ochii tăi din ochi alunecad!!nimic mai sfânt, nimic mai fără moartenu poate fi-nainte şi-napoi,decât prezenţa ta devastatoarecând ochii nu erau aşa de goi!!nimic nu trece şi nimic nu poateîntuneca splendoarea de atunci,când poezia ta venea la minecu păsări calde şi cu păsări lungi!!nimic nu este mai târziu ca viaţacând ochii mei mai sunt aşa de goi,când nu p ...
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” NIMIC în MIȘCARE (TOT...de/spre NIMIC)
Sâmbătă, 22 Februarie 2025 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) secretul se-ntâmplă în râpa cea mare,în râpa cea mică, în visuri...şi-n urmede păsări prin aer...şi-n gânduri rămaseacolo, s-adune, să scadă, să scurmeprin umbre uscate, prin plânsuri uscate,prin strigătul mamei cu inimă frântăcând susul nu dă nici o clipă de ploaieşi tata se-ndeamnă cu cerul la trântă (!) (!) s-aude, se vede-n sub/straturi...se aflăcă taina aceasta-i zidită cu morţiicând mâinile lor îndreptau adâncimeadin templul iubirii, din lemnele po ...
Vin rece. Din ce în ce mai rece. Vin vechi. Din ce în ce mai vechi. Deopotrivă: şi rece, şi vechi. Deopotrivă: şi substantiv, şi verb. Vin rece şi vechi...dinspre Bârlad. Fiindcă vin cald (din ce în ce mai cald) şi vin nou (din ce în ce mai nou) nu se (mai) poate. Şi toate acestea fiindcă amanta mea, cea mai frumoasă din mijlocul Moldovei de peste tot, e bolnăvioară: face temperaturi...dar face (abia- abia mai face) şi pulpe de post, şi sare în bucate. Sare (în bucate)... ...
Da... uite-aşa scrie femeia asta frumoasă, în caietul cu linii paralele şi orizontale, Acolo, pe mirabila şi admirabila margine sudică a mijlocului dintre Moldova de sus şi Moldova de jos! uite-aşa: „Te rog să ierţi că nu te-am aşteptat/ şi am fugit cu-n fante de spatie,/ crezând că mă iubeşte până când/ m-oi dezbăra-ntru veci de poezie!// N-a fost aşa, cum am crezut... a fost/ o glumă proastă, o nenorocire,/ un vis urât...!... Numai nălţimea ta/ îmi poate-aduce pac ...
ASTFEL (la mormântul poetului MIHAI EMINESCU)
Luni, 17 Februarie 2025 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
numai astfel (n)-a fost, şi (n)-a fost în zadar:eu şi numărul prim, tu şi numărul par -eu nu am ce să-mpart, şi tu ai ce-mpărţi:tu - și ziuă la noapte... tu - şi noapte la zi -eu - la „unu”, la „eu”, şi apoi la „nimic” -ştii, de fapt, altceva nu am vrut să nu zic:nu am vrut să nu pot, n-am putut să nu vreausă pun şaua pe dor, să s/pun visul pe şleaun-am ştiut să nu cer la cer vânt pentru mori,unde încă mai stau saci cu multe candori,unde vin cei ce n-au, un ...
Da, sigur că da... în ziarul de ieri ziceam că intru-n cimitir să întâlnesc o femeie frumoasă şi deşteaptă! Da, iată banca de rezerve! Iată banca pe care stă ea, acea căutată pentru ca să-mi pozeze întru Arta Cuvântului! Da, ea este! N-are cum să fie alta! Că-i frumoasă până dincolo de turla bisericii, până dincolo de văzduh şi până dincolo de ce cred eu că se numeşte Cer! Oare-o fi şi deşteaptă pe măsură, corespunzătoare aşteptărilor, visurilor şi căută ...
Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou”. LACRIMĂ de ONOARE (la mormântul lui Mircea Chiriță - Respect!)
Sâmbătă, 15 Februarie 2025 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) stă peste tot, întruna, în viaţă şi în moarte,în inimă, în lacrămi, aproape şi departe,în gheaţă, în mişcare, în spaţiu şi în timp -e-un substantiv liturgic, n-ai cum să-l dai la schimb,nimica, niciodată, nu-i poate ţine locul,şi arde, şi-ntreţine, dar poate stinge focul,ţine pământu-n braţe, frumos şi vertical,stârneşte viu-n plante... şi-n om... şi-n animal (!)
(!) un substantiv monastic, comun, fără de caren-ar fi nici zei, nici demoni, nici sfinţi ...
Într-o după-amiază, nu chiar de mult... (să tot fie unsprezece kilometri liniari de atunci)... hotărăsc să agăţ o femeie frumoasă şi deşteaptă. Nu pentru ce crede ori speră nu ştiu care (oarecare) cititor împătimit de cancanuri aiuritoare, nu pentru ce gândeşte un amator de mondenităţi stupide, ci pentru a-mi poza (metaforic şi serios vorbind) întru intenţia mea de a de/scrie cel mai frumos poem despre cea mai importantă şi in/descriptibilă zi din viaţa unui substanti ...
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” POEM în/din PĂDURE (pastel urgent)
Vineri, 14 Februarie 2025 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) ne-am întâlnit în inima pădurii -mânca o căprioară şi plângea -era-ntuneric, foarte întuneric:ne/drept, sălbatic, de(n)s, de catifea (!)(!) şi s-auzea doar pulsul veşnicieiprin horpăiala lupului flămând,şi - printre ramuri - steaua căprioareistingându-se aproape de pământ (!)(!) [ce lup hulpav - parcă-i poetul cares-aude şi acum în depărtare]!(!) e gata căprioara, gata-i steauaaprinsă-ntr-un demult, ca într-un vis -văd numai ochi de lup umplut cu viaţăşi cu bl ...