Am trecut și eu pe la “Viața liberă”. Dreptu-i că rămasei vreo 10 ani în acea echipă, mi-a fost bine, lumea ne credea un fel de privilegiați ai sorții, relații, notorietate, chestii, în bulișoara noastră municipală și în cea județeană eram/ne consideram al naibii de șukari, intram în sediul Primăriei cu pantaloni scurți și cu papuci, însoțeam notabilitățile pe vaporașe la diverse bairamuri unde bea poporul șampania prin reprezentanți, luam la refec parlamentari și alte farfuze. Unii colegi au făcut afaceri bune, alții au cărat geanta politicienilor și au ajuns la slănină, eu, consecvent, m-am ținut frate cu sărăcia și cu nevoile, a fost o alegere pe potriva caracterului meu, nu mă încearcă regrete, nici nostalgii. N-am a mulțumi cuiva că m-a învățat să scriu, să faci texte lizibile e o chestiune de talent (nativ, precum culoarea ochilor) și de curaj, mi-a prins bine fără profesori de jurnalism care să-mi "pună pixul în mînă". Citîndu-mă cu lipsă de modestie, ca nesuferit vechi ce sînt, dau întregului popor un citat din mine: "Toate experiențele sînt bune, chiar și cele proaste!"
La mulți ani, "Viața liberă", am avut acolo aproape tot ceea ce mi-am dorit la un moment dat, apoi am vrut altceva, se întîmplă și la case mari!
