Dincolo era mai ieftin!

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Purceaua încă nu e moartă de tot în coteţ, mai sunt legume proaspete-n grădini şi pe tarabe. Căldura sufocantă nu ne lasă să gândim pe unde vom scoate cămaşa la iarnă. Românii,  bravi luptători în competiţia turistică pe axa Sofia – Ruse - Giurgiu – Bucureşti, discută iar despre sexul îngerilor, au început o ceartă aprinsă pe calitatea unei etichete (costisitoare, ce-i drept!).

„Branduirea” asta a României urmează linia formei fără fond maioresciene. Vrem să punem peste o ţară în fundul gol  un blazon ce se dovedeşte a fi doar un biet ecuson (scump, doamnă, scump!). Cum ar veni, regele e dezbrăcat, dar poartă mândru o coroană aurită pe ţeasta decrepită.

Ceea ce se străduieşte să facă doamna Udrea de câtva timp pare degeaba într-un domeniu ce, pur şi simplu, n-are nevoie de abilităţile dumisale, pentru că expresia instituţionalizată a acestuia este ea însăşi inutilă. Citez aproximativ vorba unui comentator:

„Avem brand, ne mai rămâne de construit o ţară”. Ca atunci când, fiind carnea de porc la mare preţ pe vremea lui Ceauşescu, apăruse o broşurică ce părea o ironie la adresa foamei: “Am tăiat porcul. Cum îl preparăm?”.

Ştia toată lumea cum, dar porcul se exporta în contul datoriei externe şi gospodinele trebuiau să facă minuni culinare doar din celebrii „adidaşi”. Turismul s-a dezvoltat prin propriile puteri, prin ingeniozitatea particularilor şi prin cererea concretă a pieţei de profil, nu cu măsuri administrative dictate de la Bucureşti.

Iluzia populistă, potrivit căreia numai prin mobilizarea întregului popor (aflat în simbioză patriotică cu luminata noastră clasă politică) se va face turism de calitate, a fost întreţinută încă de pe vremea „Dracula Park”.

Circa 14.000 de investitori, în frunte cu fostul premier Adrian Năstase şi ministrul de atunci al turismului, Dan Matei Agathon, i-au injectat vampirului în venă 3 milioane de dolari prin toamna-iarna lui 2001 şi s-a ales un praf de toată frumuseţea.

Mutat de la Sighişoara la Snagov, unde urma să se dezvolte ca parc industrial pe o suprafaţă de 460 de hectare, Dracula s-a fâsâit de parcă ar fi fost o gonflabilă de plastic, i-a lăsat mofluji pe acţionari şi pe politicienii porniţi la cules puncte electorale, rămânând în analele răsunătoarelor eşecuri postrevoluţionare româneşti.

Şi pentru că proiectele faraonice trebuie să poarte mereu un nume sonor, Elena Udrea l-a împrumutat pe al său, că tot s-a dat dl Agathon deoparte şi comentează cu tupeu de specialist noile sloganuri şi sigle.

După „Fabricat în România”, „Fabulouspirit”, „The Land of Choice”, veni rândul „Grădinii Carpaţilor” să întreţină iluzia formei fără fond şi să consume nişte fonduri europene tocmai bune de dat pe gârlă.

Credem în buna intenţie a oricărui ministru ce ne descrie, ca unor şcolari întârziaţi, ce-i ăla logo, ce-s alea nervură şi codiţă albastră de frunză verde, ne declarăm convinşi că respectivul desen e o creaţie absolut originală a firmei spaniole etc.

Dar cui foloseşte? Qui prodest? Asemenea sume (circa 900.000 de euro) cheltuite cu un desen contestat din prima clipă şi nişte studii despre ce ”este” turiştii şi „ce” vrea ei  nu-s cam mari pentru ţărişoara noastră crizată?

O fundaţie destul de puţin cunoscută, “Mihai Eminescu Trust”, cu prinţul Charles patron spiritual, a făcut multe lucruri bune în unele sate săseşti din Ardeal, salvându-le de la distrugere, restaurându-le cu câteva sute de mii de euro.

Consecinţa, de ani de zile, în fiecare vară, localităţile respective au parte de mulţi turişti străini, iar preţurile caselor tradiţionale au crescut spectaculos.

Dar Charles este doar modestul moştenitor al Tronului Marii Britanii şi nu ministru al apei calde şi al mersului pe jos în România.

Citit 1185 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.