Ocolul ziarului în 30 de ani. TREIZECI de ROTAŢII

Ocolul ziarului în 30 de ani. TREIZECI de ROTAŢII

Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Pentru aniversarea celor 30 de ani de "Viaţa liberă", ne-am gândit, în primul rând, la oameni. Oamenii care fac ziarul astăzi, o parte dintre cei care l-au făcut în aceşti ani, mulţi şi zbuciumaţi pentru presa românească, dar mai ales oamenii pentru care ziarul a trăit şi trăieşte: gălăţenii. Am demarat un proiect editorial pentru a vă aduce aproape oamenii care contribuie la apariţia şi difuzarea celui mai vârstnic - deşi mereu tânăr - cotidian al Galaţiului post-decembrist, unul dintre puţinele ziare din ţară care au apărut atunci, în decembrie '89, şi care încă sunt vii, în ciuda multelor vicisitudini, economice, dar nu numai. Pe parcursul acestei luni, vă vom povesti despre ziar şi oamenii lui, iar jurnaliştii de ieri şi de azi vă vor spune cum simt ei timpul trăit aici.

TREIZECI de ROTAŢII

Da... cu VIAŢA LIBERĂ, de treizeci de ori în Jurul Soarelui şi tot de atâtea ori în Mijlocul Dumneavoastră! Pentru toţi, în Ceas Aniversar, scriu şi dedic „LOC de ÎNCHINARE şi CARTE de RUGĂCIUNI”!!!

 Demult...acum, acolo, în grădină,/ atent la Tot, atent şi la Nimic,
văz duhul mamei şi văz duhul tatei,/ îngenunchez cu sufletul şi zic:
văzduhul mamei şi văzduhul tatei/ – două altare vii într-un altar – 
leagănă psalmi cu aripi şi adună/ de scris şi de citit, să am habar,
să mă întorc, mai deseori, acasă,/ cu tot ce am, cu tot ce n-am avut,
cu ochii mari de dor şi admirare,/ cu trenul care (încă) n-a trecut !!!
 
Ei mi-au luat bilet pe toată viaţa,/ loc rezervat la geam, clasa întâi,
să-i văd pe deal, cu sapa şi lopata,/ cum desenează ultimul „rămâi”,
cum desenează pâine pe zăpodii.../ cum sprijină biserica din sat,
să nu se sfarme ziduri şi credinţă,/ şi sfinţii să nu cadă în păcat,
şi cum se duc încet (pe) la morminte,/ să ştie dacă, unde, ce şi cum
s-a petrecut şi (încă) se petrece/ cu mort şi praf şi pulbere şi scrum !!!
 
Acum...demult, acolo, în ogradă,/ îngenunchez cu sufletul şi zic:
daţi-mi iertare, daţi-mi şi osândă…/ îmi pare mică raza la covrig,
şi aria iubirii mi se pare/ puţină, tristă, searbădă, prea-n scurt
ca să mai cer lumină de la orbul/ alienat şi strigător la surd,
şi aria tăcerii se destramă.../ pun Totu-n carte şi pun cartea-n plic – 
mă dor genunchii, mă apasă cerul,/ mă pregătesc de marele Nimic !!!
 
Acolo...în ogradă şi-n grădină/ cu Tot şi cu Nimic, demult...acum,
icoana mamei şi icoana tatei/ stau singure, la margine de drum:
o mamă purtătoare de iubire/ şi-un tată purtător de biruinţi – 
opinci, casâncă, bertă şi pestelcă,/ trudă şi lacrimi fără de arginţi – 
aceasta-i bătătura părintească:/ lutul din ce-i şi lutul din ce-a fost
biletul meu înspre copilărie.../ în rest: pe dinafară, pe de rost !!!
 
Un dus-întors, o arie înaltă:/ punct zero şi Sfinţit de buni, ne-buni – 
acesta-i Locul meu de Închinare,/ aceasta-i Cartea mea de Rugăciuni !!!

CITEȘTE mai multe din Ocolul ziarului în 30 de ani

Citit 742 ori Ultima modificare Joi, 19 Decembrie 2019 15:09

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.