Pentru aniversarea celor 30 de ani de "Viaţa liberă", ne-am gândit, în primul rând, la oameni. Oamenii care fac ziarul astăzi, o parte dintre cei care l-au făcut în aceşti ani, mulţi şi zbuciumaţi pentru presa românească, dar mai ales oamenii pentru care ziarul a trăit şi trăieşte: gălăţenii. Am demarat un proiect editorial pentru a vă aduce aproape oamenii care contribuie la apariţia şi difuzarea celui mai vârstnic - deşi mereu tânăr - cotidian al Galaţiului post-decembrist, unul dintre puţinele ziare din ţară care au apărut atunci, în decembrie '89, şi care încă sunt vii, în ciuda multelor vicisitudini, economice, dar nu numai. Pe parcursul acestei luni, vă vom povesti despre ziar şi oamenii lui, iar jurnaliştii de ieri şi de azi vă vor spune cum simt ei timpul trăit aici.
Ei pun ”Viaţa liberă” în mişcare
Uneori te miri cum de nu iau forma scaunului, la cât de mult timp stau în stânga-faţă. Ei sunt cei care pun în mişcare, la propriu, roţile mecanismului care ne aduce ziarul în chioşcuri. Iar când lasă volanul, nu ezită să pună mâna la orice altceva e nevoie.
Oameni de echipă, spirit de care Marian Ignat s-a molipsit din tribunele arenelor sportive, acolo unde-şi trăieşte “microbul” în puţinul timp liber care-i rămâne. Iar când nu-i nici acolo, e clar că-i pe malul bălţii, la cealalată pasiune arzătoare, pescuitul. La noi, îşi începe ziua cu noaptea-n cap, la difuzarea ziarelor în chioşcurile “VL” şi la abonaţi, apoi e şoferul fetelor din aparatul administrativ.
În linii mari, sunt aceleaşi coordonate cu ale activităţii lui Petrică Năstase. Dacă la volan e cuminţel, aşa cum se cuvine unui şofer ce-şi respectă profesia, să-l vedeţi cum e la ghidon! Bicicleala este esenţa vieţii sale, pasionat de mountaine bike şi artist când are chef de “jonglerii”.
Lângă ei îşi începe ziua şi Dumitru Lungeanu. După “difuzare”, devine şoferul redacţiei, prietenul nostru şi omul bun la toate. Inclusiv să ne găsească cei mai buni mici din oraş. Nea Mitică al meu are însă şi un “defect”, obsesia pescuitului. Când se vede cu lansetele-n gârlă, s-a terminat joaca, nu-l mai clinteşti de lângă beţe nici cu cel mai reuşit borş de peşte.
Când cei trei se retrag la autobazele personale, deja sunt intraţi pe traseu, de vreo jumătate de oră, băieţii de cursă lungă, Vasile Cercel sau omologul acestuia, Romică Focşa. În general, ei fac Bucureştiul, de unde ne preiau ziarul din tipografie, împreună cu celelalte publicaţii pe care le găsiţi în chioşcurile noastre. Stăm fără de griji, cu ei, ziarul ajunge mereu la timp. Chiar şi în condiţii de viscol şi drumuri blocate, ei găsesc rutele optime pentru a-şi face treaba. “O dată mi s-a înfundat la propriu, în 1998 am stat vreo trei zile între nămeţi, în adidaşi şi o geacă subţire”, a mărturisit Romică Focşa, cel mai vechi comandant de vehicul din flota "VL". “Nu cu mult timp în urmă, o aplicaţie de la google m-a anunţat că am parcurs echivalentul celui de-al doilea ocol al pământului din acest an”, a mai spus Romică, şofer de peste 30 de ani care a condus de toate la viaţa lui, de la motostivuitor şi tractor, până la tir. Drumuri bune, dragii noştri, asta vă dorim tuturor!
