Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Pasărea cu Picioarele Rupte (poem pentru pian şi vioară în aer bemol minor)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Hai, vino până la mine, vino să vezi
cum nimeni nu mai trece să se înfrupte
din livada mea...!...Nu pot veni, nu pot veni
fiindcă locuiesc într-o pasăre cu picioarele rupte!
 
Pasărea aceea...care a fost în livadă
când toţi pomii erau albi ca nişte mirese!
Un om flămând a zvârlit cu praştia...şi acum
pasărea zboară continuu, nu are pe ce să se aşeze!
 
Zboară continuu...zboară până moare!
Pot să spun că pasărea aceasta locuieşte în zbor!
Incep să tremur, începe să-mi fie teamă,
din ce în ce mai teamă şi mai grijă că am să mor!
 
Nu te opri, pasăre...te rog, nu te opri...!
Nici primăvara nu mai poate ajunge în livadă...!
Te rog, nu mai plânge...fii liniştit…zboară fără frică!
Eu sunt pasărea care nu moare niciodată!

Citit 2894 ori Ultima modificare Luni, 31 Mai 2021 20:47

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.