(!) dacă va fi să-ţi aminteşti vreodată/ vremea şi timpul visurilor tale,
vezi să nu uiţi c-am fost şi eu cu tine,/ acolo şi atuncea, pe o vale,
pe-un deal, pe-un drum de ziuă şi de noapte,/ încet, la o cişmea, la o fântână,
sub liniştiri de trandafir sălbatic.../ ş-am stat ş-am auzit cum se îngână
lumină cu-ntuneric, ochi cu lacrămi,/ apă cu sete... în LIMBA ROMÂNĂ (!)
(!) ş-am stat ş-am auzit cum se îngână/ suflet cu dor, amar cu vindecare,
greier cu cântec lung de foaie verde/ vesel ori trist, cum crede fiecare
că se îndepărtează de acolo/ şi de atuncea întru veşnicie,
cum crede fiecare că (nu) poate/ lăsa limba română-n părăsire,
nescrisă şi nespusă şi nedreaptă/ - MINUNĂ(ție) şi MINUNĂ(mie) (!)
