Şi mergem, şi iar mergem, şi mult ni se mai pare
pân-unde vrem s-ajungem, şi nu am stat, am mers -
am mers fără tăgadă, n-am mers (la întâmplare)
pe cale, prin idee, prin vis şi prin demers!
Şi mergem... nu se vede nici capătul din spate,
nici capătul din faţă...!... O fi de ne/ajuns?
ori (n)-am plecat, dar credem cum/că acestea toate
ş-acele toate strânse-s în alt fel de Ascuns?
Ori creierul cel Mare... (cu jururi ne/văzute,
ne/spuse)... stă-n plus/minus, n-acest Acum/Aici,
şi ne arat-ascunsul şi genele-(i) umplute
cu tot ce (nu) s-ascunde în creiere mai Mici?
Şi mergem, şi iar mergem...!... Cum ştie să încapă
acest Noian n-atâta devastatoare pripă?! -
Ajungem?! şi n-ajungem?! târziu-i? ori degrabă?
Fiţi liniştiţi şi harnici, zâmbiţi: sunteţi în Clipă!
