MĂ UIT CUM VIN ŞI MERG PE AER SFINŢII
şi n-ochii mei nu cred c-or să încapă -
zic sărut mâna lor vindecătoare -
ei trec, se duc să meargă şi pe apă,
ei trec, se duc departe, să-mi aducă
vorbă de duh, cuvânt de rugăciune -
ei trec, se duc înspre frumos-răsare
şi se întorc dinspre frumos-apune,
aşa, cuminţi, cu minţi, încet, de parcă
nici n-au plecat… şi n-au cum să se-ntoarcă!
văz duhul lor cum freamătă văzduhul,
ca nişte păsări veşnice de ceară,
nu (se) aud, însă pricep - din chipuri -
că nu-s fantome şi nu vin să ceară
nici loc de veci, nici bună cuvântare,
nici pat, nici masă, nici un fel de-aminte:
ei sunt PĂRINŢII mei ş-ai tăi ş-ai noştri,
ei au şi înapoi şi înainte,
ei au de toate: vreme, timp şi vise -
ŞI VIN LA NOI... CU BRAŢELE DESCHISE!
