Cum vă jucaţi cu Majestatea Lui?!...
Vă mulţumesc, Juraţi ai Poeziei,
şi vă aşez printre vrăjmaşii mei...
fiindcă lumea voastră foarte vie-i!
Vicleni, zvârliţi cu piatră în Poet,
sârguincioşi, să cadă...nu! nu-l doare!...
zvârliţi cu piatră smulsă din statui...
dar eu nu vă acuz de lapidare!
Vă scriu câte-un sonet devastator
şi câte-un epitaf la fiecare!
Aşa-i Poetul: scrie ce-a-nvăţat
de la statui...când vă strigau la poartă,
cu suflet manuscris...şi se-ntorceau
printre cuvinte, cu arcada spartă!...
N-aveţi habar că pietrele ascund
missa solemnis, arta pentru artă...!...
Hai, lapidaţi, rămâneţi numai voi...
să nu mai vieţuiască nici o piatră!...
Cum vă jucaţi cu Majestatea Lui...
şi faceţi praf Deşertăciunea toată!
