Moto: „Vă rog foarte mult, din tot sufletul vă rog, faceţi un strop de LINIŞTE! DUMNEZEU vrea să vă spună câteva CUVINTE!”(Iolanda Cremene)din cauza ei nu s-aude nimic/ nicicând şi niciunde: nici viaţa, nici moartea cu toate-ale lor/ mici-mari amănunte!!! toţi vor s-o împiedice, toţi uneltesc/ s-o vadă în/frântă, s-o ducă la jur şi să dea cea mai grea/ şi lungă osândă!!! s-o vadă în ştreang, pe butuc, şi la zid,/ şi sub ghilotină, s-o ştie în lanţuri, în o ...

Ăsta nu-i un oarecare câştigător la cea mai mare ademeneală internaţională din R.C.R. (Republica Capitalistă România, adică)! Ăsta-i chiar unul dintre cei mai delicaţi, dacă nu cumva singurul delicat dintre jucătorii încă împătimiţi/ înrăiţi în goana după pâraie de lapte, cu maluri de mămăligă! Se întrebuinţează zi de zi şi noapte de noapte numai în direcţia asta! Şi cu atâta sârguinţă şi sacrificare fizică şi sufletească, încât îi curg hainele de pe ...

Costică locuieşte la scara doi, are şapcă albastră, mustaţă cenuşie şi vro şaizeci de kile. Ca înălţime, poate să măsoare cinci picioare şi două şchioape. Uneori, are şi stuchit la furcă. Trece prin lume ca un om bun. Şi chiar ca un cetăţean de onoare, am curaj să spun. Când e cazul, pune umărul şi mintea şi sufletul ca să ajute. Nu-i place să facă degeaba umbră la pământ. Face şi acoperişuri. Face şi descoperişuri. Văruieşte, drege, repară, ascute, filig ...

Acum nu-mi mai trebuie minte.../ şi pun numai sufletu-n joc! Nimic nu mai stă la-ndoială.../ şi totul e simplu şi pur:/ nu am pentru ce să mai caut,/ nu am pentru ce să mai rog, nu-i nimeni să dea sau să ceară/ n-acest mic şi mare-mprejur! Şi dacă nu-i nimeni, şi dacă/ nimic nu mai stă înainte, de ce să mai tulbur vro taină,/ vrun vis şi vro viaţă cu minte? Alt fel, foarte bine se vede/ cum liniştea pierde contur în valma-vacarmul cu cifre,/ cu minus, cu plus şi cu minţ ...

Ce frumos mi-a dat mâna, atunci,în primăvara aceea sobră şi tulburătoare –era horă în sat, şi era şi duminecă,şi numai păsări ascuţite şi lungi,aşa, ca nişte linii aripate,desenau văzduhul cu geometrii uşoare!Am jucat ciuleandră, am jucat şotron,am jucat veronică şi mihai,am jucat şi ileană, şi făt-frumos am jucat,şi v-aţi găsitelea, şi noapte bună,şi căderea din vis în păcat,şi valsul dimineţii pe picioare de plai!Apoi...a început să plouă...şi să p ...

Turturica mai vrea ambrozie! Cică nu mai are nimic! Nu mai are nimic nici la inimă, nici la suflet, nici la minte! Adică are tot ce-i trebuie la toate! Niciodată nu s-a simţit mai bine decât cum acum!...Îi torn băutură pentru zeu şi zeie! Eu beau rachiu din tescovină, tras de patru ori, tare şi lecuitor ca unghiul drept! Se lasă noaptea! Se lasă şi negura! N-o mai văd pe Turturica! Nici ea nu mă mai vede! Deschid „Tratatul...”, însă nu desluşesc nici o slovă! Trebuie mus ...

Pe doamna din titlu am cunoscut-o la un rând! Şi nu la un rând oarecare, ci la UPU! Pentru cine nu ştie, sigla asta-nsemnează Unitate Primiri Urgenţe, adică locul unde te duci cu ambulanţa sau cu cercul când faci cod negru de boală, eşti primit cu braţele deschise, eşti îndreptat, împrospătat...şi pleci acasă nou-nouţ, ca şi cum a fost doar un vis urât!...Iată, doamna-i la spatele meu! Îndrăznesc s-o întreb ce are...şi cică are ceva la inimă...sau, mă rog, cică-i li ...

hai să mergem ziua şi frumos/ prin tăcerea firelor de iarbă până la sfârşit şi până când/ stă a câta oară să înceapă!!! mergem încotro nu ne oprim/ unde întunericul aşteaptă să ne vadă paşii spre atunci/ totdeauna supra niciodată!!! uite am ajuns la orizont/ parcă se aude cum o poartă se deschide către nicăieri/ doamne câtă artă pentru artă!!! hai să mergem noaptea şi încet/ luna trece cu arcada spartă de atâta vreme fără noi/ şi ajută stelele să ardă ...

Maria nu mai zice nimic! Zice că-i cel mai frumos şi trist poem despre plecare! Zice că regretă...şi n-o să se ierte niciodată pentru că nu a vrut să-mi dea mâna! Dar se bucură că sunt de acord să ne suim împreună, acum, la cer, pe scara pe care, iată, ne-a dat-o Dumnezeu aşa de repede! Nici măcar nu-mi mai pasă, nu mă mai interesează că n-am să mai ajung la tata şi la mama, cu lemnele pentru scară! Lasă, că n-or să se supere ei atâta de tare, mai ales că mama o adm ...

A fost o Dată ca nici o Dată – frumoasă la trup şi la suflet şi la gândit, în cătunul Zimbru(lui) cu un singur drum, cu o mână de oameni, cu trei fântâni şi un schit! În fiecare dimineaţă cobora dintr-o Carte şi mergea frumos, la grădiniţă, la citit şi la scris, şi la şcoală, şi la horă, şi la floare de câmp, şi la tot ce nu era interzis! Se ducea cu sapa şi netezea obrazul pământului – pământul ei, şi al lui, şi al tău, şi al meu – uite-aşa, Niciodat ...