Dumnealor, destinsele şi distinsele doamne din numerele trecute ale ziarului cu Divina Tragedia aşezată în colţul din dreapta, jos, pe ultima pagină, cum te uiţi şi citeşti frumos şi perpendicular, m-au avertizat că-s supărate leoarcă/fleaşcă pe condeiul meu! Fiindcă, precizează madamele, s-au simţit jignite-n evaziunea lor sentimentală, şi-n amorul lor paroxistic, şi-n sistemul lor periodic de conexiune la inefabil, şi-n adânca lor deschidere spre comprehensiune şi disce ...

În jur mai sunt vro câţiva străduitori LUNATICI – vor Pace şi Iubire, Tandreţe şi Candoare – în rest, se surpă Lumea sub false Matematici, iar visul n-are farmec şi nici vreun sens nu are !!! Cum să visezi în Timpul cu Inimă de Piatră, în Vremea cu Suflare de Gheaţă şi Cianură când limba ne/răbdării nu viersuieşte, latră? când plânge-n pumni blândeţea, şi suferă, şi-ndură ? Purul şi simplul piere-n răstălmăciri pedante, smerirea-i praf, mirarea şi admirar ...

Eşti prea pornită, doamnă Dor! La ce-ţi foloseşte înverşunarea asta? Măcar acu, mai ales că începe Săptămâna Patimilor, nu mai fi aşa aprigă! Fii mai oprită! Îţi stă foarte bine pe coordonate calme! Şi fizic şi psihic! Te-ai năpustit ca o pajură-nspre sufletul meu! Cu cele mai contondente cuvinte te-ai năpustit! Nu m-am aşteptat, jur că nu m-am aşteptat niciodată să primesc şi să citesc o asemenea scrisoare tocmai de la tine! Şi, îmi aduc destul de bine aminte, n ...

Moto:„iar câinele prieten bun cu luna/ ham-ham păzeşte fluierul de ostot mai bătrân ion sapă întruna/ fântâni adânci cu gurile în jossă aibă apă cine-o fi să vină/ în urma lui pe singurul pogone vin ovat şi n-are nici o vină/ ion în sat e poreclit ion” (Iolanda Cremene)a venit ion la bucureşti,îmbrăcat cu haine demodate,amăgit că va găsi de toate,ieftine, frumoase, româneştidară stai s-auzi ce i-a fost dat -chiar când a ajuns la barierăl-a oprit rapid o hahaler ...

În finalul ultimei tale epistolii, pe care am primit-o ieri, în jurul mesei de prânz, chiar când păpam chişleag de post, zici exact aşa: „şi pulbere, ţărână din tine s-a alege,/ căci asta e a lumii nestrămutată lege;/ nimicul te aduce, nimicul te reia,/ nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea”... şi mă întrebi dacă ai dreptate, dacă acest catren/epitaf component al unei poeme de Veronica Micle spune adevărul! Desigur, mi-a stat chişleagu-n gât cam până la limita � ...

bate vântul prin artă/ al dracului vântnemurirea e moartă/ şi multe mai sînt!!!intru-n artă haihui/ şi găsesc doar lozincirugineşte-n statui/ leonardo da vinci!!!bate vântul la poartă/ al dracului batevioara e spartă/ şi multe sunt toate!!!şi sunt mulţi care nu/ şi sunt mulţi care daoare cine când cu/ eminescu va sta???bate vântul şi bate/ pe partea lui stângăşi se suie în carte/ şi începe să plângă!!!ceasul umblă aiurea/ al dracului ceasrugineşte securea/ iar eu ...

Nu ştiu dacă m-am purtat frumos când am fost la tine, în crâşmă, pentru o sută de „Unirea” şi pentru o jumate de „Stejar”, eu fiind invitatul vecinului doamnei Lui, sora ta, care s-a măritat şi m-a lăsat baltă, să sufăr fără oprire şi consolare, să mă autodistrug sub povara durerii, să jur că nu-mi mai trebuie nici idilă, nici amor ghebos, nici sacrificare pe altarul iubirii, nici o relaţie cu nici o divă şi cu nici o mala/divă din universul vostru cel feminin ...

Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună dimineaţă şi am zis: mamă, cât nisip am în ochi!                                        tată, cât nisip am în faţă! Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună amiază şi am zis: mamă, cât praf şi câtă pulbere!                              tată, cât nimic peste tot se lasă! Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună seară şi am zis: mamă, ce crepuscul mai dă dumnezeu ...

Prezint scuze şi te rog să mă ierţi, doamnă Lui! Nu ţi-am răspuns la ultima ta misivă deoarece, chiar când cumpărasem cerneală proaspătă şi-mi meşterisem un toc din hlujan, a trecut vecinul tău pe la mine şi mi-a spus că te-ai măritat! Desigur, am plâns torenţial pe umărul lui, iar el, ca să mă consoleze, cică, m-a invitat la un coniac „Unirea” şi la o bere „Stejar”, în barul unde serveşte sora ta, doamna Cri! Mă crezi ori nu mă crezi, consumul meu fizic şi ...

Ai grijă cum calci şi pe unde mergi - până acolo e cale foarte lungă şi foarte grea, să nu te opreşti nici măcar cât o clipire şi să te uiţi numai la stea, numai la Stea! Să nu stai, chiar dacă va fi să auzi: opreşte-te, opreşte-te, eşti în al nouălea Cer! fiindcă steaua ta stă mult mai departe, dincolo de universul arogant şi efemer! Ai să auzi foarte multe voci şi porunci pe ceastă cale fără de care nu se mai poate! poţi să auzi: gata, ai trecut de Pământ, ai t ...