N-am putut să nu dialoghez imaginar cu cea mai veche şi mai flămândă dintre pământeni. Chiar reciteam "Întâlnirea din pământuri", chiar mă încerca un soi ciudat de nostalgie moromeţiană, un fel de dor pentru sat: satul lui Marin Preda, satul lui Ioanid Romanescu, satul lui Ion Avram, satul multora dintre dumneavoastră. Desigur, şi satul Zimbru. Şi Rădeşti. Ceste din urmă două meleaguri mi-au dăruit o Copilărie fabuloasă. Ceste două locuri m-au zvârlit în lumea basmelo ...

Sigur că da... aşa s-a întâmplat şi aşa zicem: "A vrut să pătrundă-n iubire, cu forţa!/ a vrut, samavolnic, să intre în moarte!/ Dumnezeu l-a certat cu tandreţe şi milă/ ş-apoi l-a rugat să citească o Carte!" Sigur că da... n-a avut încotro şi aşa i-a mai spus Dumnezeu: "Apropie-ţi cerul, priveşte la păsări!/ nu poţi să te superi pe viaţă, aiurea!/ visează-te singur, n-ai voie sărutul/ pe sânul iubitei să-l pui cu securea!" Şi aşa a continuat Dumnezeu... şi a ...

Intră în rochia lungă şi hai să mergem la marginea lumii - în seara asta, călare pe veşnicie, vin secundele, ultimele secunde ale vremelniciei noastre călare pe iluzii - eu am să le prind, am să le opresc, iar tu, iubito, ia-le şi ascunde-le în sufletul tău fără loc, fără timp, fără sfârşit, să fim amândoi o dată, măcar cât ţine flacăra unui chibrit! Iată, gata, suntem la marginea lumii, la marginea cealaltă - trebuie să vină, începe să ni se albăstrească s� ...

Imaginea/eticheta preponderentă a străzii contemporane este alcătuită din nesimţitul profesionist şi târtanul amator. Împreună sau separat, aceste două rezultate ale "educaţiei frugale" (subliniez sintagma trist-depresivă a filozofului Andrei Pleşu, pe care am mai folosit-o şi care argumentează şi pune în vedere realitatea distrugătoare a sistemului educaţional românesc) oferă, zilnic, un spectacol grotesc, o halucinantă şi monotonă tele/viziune de ansamblu a ceea ce unii ...

Aud paşi suind pe coastă,/ mici şi rari şi fără vlagă - parcă vin din altă lume,/ parc-au mers o viaţă-ntreagă, parcă sunt străini pe drumul/ cest aducător la mine, parcă-s paşi bătrâni, cu zile/ scurte-scurte şi puţine, zile triste, zile negre,/ secetoase şi amare, parcă nu mai pot să urce/ şi pot numai să coboare! Şi chiar cred că nu ştiu cine/ se încumetă-n dogoare - oare ce durere-ndeamnă/ ceşti paşi singuri pe cărare? - se apropie, s-aude,/ o aud tot mai a ...

Iată-l...el este! el este punctul meu de vedere! el este orizontul! el este cel fără de care nu se poate! nimeni nu poate fi în locul lui! el se face că nu aude izvorul în care plânge zâna desperării şi din care am vrut să beau şi să intru în păcat! el se face că nu pricepe când îi spun cum visez o pădure de salcâmi cu flori negre, unde zâna ceea singură şi albă începe să nu mai moară niciodată! Iată-l...el este! el este punctul tău de vedere! el este orizontul tău ...

Făceam concurs de sărituri în râpă – cine rămânea întreg, primea biscuiţi şi flori – din când în când, o auzeam pe mama: ai să mori, făptaşule, ai să mori! Râpa era foarte adâncă...şi foarte mulţi copii visau biscuiţi şi bomboane de lux – unii nu se mai duceau nici la şcoală şi veneau (toată ziua) la concurs! Nu mai aveau răbdare să stea la rând şi săreau toţi, săreau de-a valma – de multe ori, răsărea mama pe mal şi-mi arăta câte linii are pal ...

Miercurea trecută. Unsprezece ore. Pe direcţia de mers către Spitalul Judeţean, troleibuzul se opreşte în staţia Privilegiu. Se opreşte nu să se hodinească, ci pentru că trebuie. Urcă şi controlorii legitimaţiilor de călătorie. Foarte bine, zic în gând. Fiindcă sunt din ce în ce mai mulţi târtani care circulă fraudulos. Autobuzu-i încărcat cam pe jumătate. Sunt depistate câteva ilegale, adică nişte „dive” fără bilet. Una dă semne de "înţelepciune" şi coboar ...

sunt copac în mijlocul furtunii/ şi strig plin cu păsări către cer doamne dumnezeule mă iartă/ dacă până mâine am să pier   cred că-n noaptea asta se termină/ zilele pe care mi le-ai dat sunt bătrân dar cuiburile-s pline/ cu-nceputuri gata de cântat simt că mi se smulge rădăcina/ crengile cum toate mi se frâng vântu-mi intră-n inimă şi-mi taie/ răsuflarea de salcâm nătâng nimenea nu trece să mă vadă/ nimenea n-aude cum te rog doamne dumnezeule fii mare/ sparge-m� ...

Aseară, prietenul meu se duce la mine să-mi mărturisească ceva. Aseară, mă duc la prietenul meu să-i mărturisesc ceva. Ne întâlnim la jumătatea drumului dintre el şi eu, ori dintre eu şi el, ne salutăm respectuos şi încet. El dă să-mi spună ce are să-mi spună. Eu dau să-i spun ce am să-i spun. Îl las pe el să înceapă, fiindcă-i mai bun şi mai blând ca mine. El mă roagă să încep eu. Cică-s mai bun şi mai blând decât el. Eu tac şi-i spun că mi-am uitat cuvin ...