Dacă vrei să afli câţi bădărani se comportă (zilnic) într-o staţie de autobuz, într-o staţie de tramvai, la intrarea-ntr-o scară de bloc, pe băncile din parc, n-ai decât să numeri chiştoacele şi ambalajele azvârlite oriunde, numai în coşul de gunoaie nu! Iată-l pe unul dintre aceşti ipochimeni plătitori de taxe la ghişeele nesimţirii şi sfidători ai celor mai elementare norme de conduită!
Dotat cu frizură a la punk, şi cu glugă a la rebel, şi cu cabluri în urechi, dar şi cu încălţăminte tip broscalete, se bâţâie de pe-un picior pe altul, fumează şi scuipă metodic, printre dinţi, vorbeşte urât şi tare, fără să ţină cont că în jur mai sunt şi cel mult două-trei persoane cu etică la purtător! De regulă, cest tip de individ nu se desfăşoară singur, ci înconjurat de ciraci la fel de breji! Agită aparatul pentru telefonie, înjură că întârzie autobuzul, trimite măscări „fine” către juna de lângă el, mănâncă seminţe şi dulciuri, şi suflă cojile şi învelişurile pe jos! Ce mai tura-vura, exemplu de model de caracter, nu jucărie! Vine autobuzul! Şi, bineînţeles, bădăranul aruncă mucul de ţigară, se năpusteşte...şi, aţi ghicit, împrăştie ultimul nor de fum prin cărările respiratorii al călătorilor! Putem sau nu putem spune că orice observaţie-i de prisos? De ce nimeni nu scoate nici măcar o glasnică, deşi indignarea se citeşte pe fiecare faţă?...E jale, domnilor, e jale! Lipsa de opinie şi trecerea cu văzul costa-vor mult, foarte mult, adică imposibil de plătit! Totuşi, din partea mea, iată o „Flotare logică”, dedicată cestor apucături: „La colţ stau mocofanii şi trântorii...şi scuipă,/ şi zic măscări la fete...şi astea se înclină,/ şi se acidulează, şi nu mai au cuvinte/ l-atâta frumuseţe să caute vro vină!// Eu, urlă unul tare în cabluri şi-n desene/ pe trupu-i de păianjen, am stat pe net o lună,/ şi-s mulţumit de mine şi hurui de cultură,/ sub gluga mea de firmă nu am nici o lacună!// Eu, tună altul mândru de freza-i scelerată,/ mănânc seminţe-ntruna, cu mama şi cu tata,/ gătim două hectare pe an, dar nu ne-ajunge,/ mâncăm (şi zi şi noapte) cu sacul, cu lopata!// Iar fetele se miră ce multă deşteptare/ încape-n scăfârlia lor goală şi măruntă.../ şi toţi cultivă lene din naştere în moarte:/ colţari striviţi de sine-ntr-o lume muribundă!”//...[Publicitate: „Ai noştri tineri la Paris învaţă/ la gât cravatei cum se leagă nodul,/ ş-apoi ni vin de fericesc norodul/ cu chipul lor isteţ de oaie creaţă!” – Mihai Eminescu - („Ai noştri tineri”)]
