Suntem orașul dintre ape, așa cum le place multor gălățeni să spună atunci când reclamă tarifele practicate de operatorul Apă Canal
Dar puțini spun că apa de suprafață a orașului provine doar din Dunăre și atât aceasta, cât și celebra apă de Vrancea impun costuri și investiții foarte mari până să ne ajungă la robinet. Despre toate acestea ne vorbește la „SPOT ON la Viața liberă” Aurel Condurache, director general al operatorului regional Apă Canal SA Galați.
- În primul rând, cum ați trecut peste perioadele recente de iarnă severă?
- Mulțumim lui Dumnezeu, am trecut cu bine, am colaborat cu autoritățile locale și cele județene, cu colegii noștri de la Electrica, cei care gestionează infrastructura rețelei electrice din județ.
Avem un număr destul de mare de generatoare electrice de diferite puteri, mobile, pe care le putem utiliza de câte ori situația o impune, chiar dacă nu sunt atât de multe pe cât ne-am dori. Au fost situații în care 20-30 de gospodării au fost afectate, nu aveam 30 de generatoare mari, dar, prin rotație, un minim necesar de alimentare cu energie electrică am realizat, așa încât să ținem sistemul în funcțiune și să asigurăm cerința de apă la nivel minimal pentru situații de genul acesta. Facem eforturi în continuare să ne modernizăm și să eliminăm, pe cât posibil, riscul de a ajunge în astfel de situații, să diminuăm și timpul de intervenție aferent.
Mai mult de o treime din conductele de apă din Galați au durata de viață depășită
- De foarte multe ori, după întreruperi ale apei potabile, foarte mulți gălățeni reclamă că apa de la robinet este foarte murdară. Care este explicația?
- Rețeaua de distribuție a apei potabile din municipiul Galați are o lungime de aproximativ 680 km. Cam 240-250 km din această rețea sunt reprezentați de conducte vechi, care obligatoriu trebuie înlocuite. În astfel de condiții, orice intervenție, planificată sau nu, orice oprire, orice avarie înseamnă modificări de parametri hidraulici în rețea care conduc la alterarea calității apei, mă refer la partea de turbiditate. În rest, parametrii apei sunt în regulă, dar turbiditatea apei crește, lucru care nu este corect și căutăm, pe cât posibil, să reducem astfel de situații.
Dacă vorbim de intervenții la avarii, probabil și colegi de-ai noștri, din dorința de a diminua cât mai mult intervalul de nefuncționare a rețelei în zona respectivă, se grăbesc și fac manevrele mult mai rapid, în ideea de a oferi cetățenilor apa pe care o așteaptă. Sunt și situații în care cetățenii vin și fac presiuni pe lucrători, să rezolve mai repede, pentru că este un disconfort. Se întâmplă aceste lucruri, cu consecințele creșterii turbidității apei care necesită intervenții ulterioare: spălări, pierderi de apă etc.
Pe măsură ce reușim să înlocuim aceste conducte cu durată de viață depășită, cu siguranță că astfel de situații se vor diminua semnificativ.
- Există riscul ca, pe măsură ce înlocuiți conductele vechi, să „expire” altele?
- Da, din păcate, există și riscul acesta, pentru că este o întreagă dinamică. Și tocmai aceasta este menirea noastră, să facem investiții, modernizări și reparații în sistem cu asemenea viteză, încât să nu vină altele din urmă. Dacă viteza de execuție a acestor investiții nu este cea corespunzătoare, să știți că se poate întâmpla și lucrul acesta, este posibil ca peste 10-15-20 de ani să avem o situație care să nu ne convină. Facem și vom face în continuare investiții, cu sprijinul autorităților și al tuturor instituțiilor care ne pot asigura tot ceea ce înseamnă aprobări de documentații ș.a.m.d., în așa fel încât să asigurăm o calitate corespunzătoare a produsului finit (apa potabilă), cât și o siguranță corespunzătoare a sistemului, care este foarte importantă.
De ce costă atât de mult apa din Galați?
- Am ajuns și la un capitol la care nu sunteți printre cei mai populari directori din Galați: tarifele. De ce sunt așa de mari?
- Consider că trebuie să ne facem înțeleși din acest punct de vedere și, pentru asta, mergem puțin înapoi. În 2005, când s-a semnat tratatul de aderare la UE, România și-a asumat niște angajamente de realizare a unor lucrări de investiții în infrastructura de apă și apă uzată. Ulterior, printr-o hotărâre de Guvern, 855, s-au înființat operatorii regionali și asociațiile de dezvoltare intercomunitare. Operatorii regionali sunt singurii care fac lucrări mari de investiții în infrastructura de apă și apă uzată, sunt singurii eligibili pentru lucrări din fonduri europene. Vorbim de lucrări de sute de milioane de euro, investiții care ar fi prea mari pentru bugetul oricărei autorități locale. A face investiții mai mici, subdimensionate, cu o viteză relativ mică ar însemna ca într-un interval scurt de timp să ne trezim că avem toată rețeaua colorată în roșu, expirată. Dacă nu am avea acești bani europeni nerambursabili, am ajunge să punem câte o bulină roșie pe fiecare țeavă de pe hartă.
Trebuie să înțelegem cu toții că sistemul are nevoie de dezvoltare. Fără ea, fără înlocuirea acestor conducte, nu putem vorbi de un mediu economic sănătos pentru zona respectivă. Niciodată o zonă nu se poate dezvolta economic pe o infrastructură de apă și apă uzată bolnavă. Cu siguranță știți, nici celelalte axe de finanțare – PNRR, Anghel Saligny, fonduri de modernizare pentru diverse obiective – nu primesc eligibilitate decât în condițiile în care vii tu, operator regional, și spui: ”Da, pe zona respectivă sau pe strada respectivă, există apă, există canalizare, sunt în durata lor de viață și funcționează în parametri”. Altfel, nu se acordă finanțări eligibile pentru astfel de modernizări.
Legat de tarife, există legislație românească, ce este transpunerea unui ghid european care obligă operatorul regional ce promovează și implementează investiții din fonduri europene să aibă o strategie tarifară și o analiză cost-beneficiu. Este vorba despre o strategie pe cinci ani care înseamnă niște creșteri la tarifele existente, atât în termeni reali, cât și cu inflația.
La strategia noastră, în afară de ultima creștere de anul trecut, care a fost de 17%, următoarele creșteri sunt de 3-4% în termeni reali...
În aprilie, o nouă majorare de tarife
- Și când vor fi următoarele majorări?
- La un an de zile se actualizează inflația. Deci următoarea creștere va fi la 1 aprilie, undeva la 3-4% în termeni reali, la care se adaugă inflația. Iar creșterea de anul trecut s-a sincronizat și cu o inflație care a fost colosal de mare, de 15%.
- Ce înseamnă „în termeni reali”?
- Înseamnă niște costuri pe care noi le facem cu realizarea acestor investiții, costuri cu cofinanțarea, cu funcționarea obiectivelor. Vreau să vă spun că noi suntem, scuzați-mi lipsa de modestie, primul operator din țară care, odată cu sfârșitul Programului Operațional Infrastructură Mare 2023, a mai rămas cu o cantitate de lucrări extraordinar de mică de fazat, de 4-5%, din cauza unui constructor care a avut niște dificultăți în funcționare. Asta e, cu bune și cu rele. Dacă nu ar fi fost dificultățile acestui constructor, am fi fost primul operator care termina în perioada de eligibilitate acest program, în valoare de 250 de milioane de euro.
Așadar, celelalte 95% din lucrări s-au finalizat, nu numai că au fost semnate procedurile de recepție, ci sunt și puse în funcțiune. Deci noi facem costuri pentru funcționarea lor, mă refer la stații de pompare apă potabilă, gospodării de apă, conducte care funcționează și care necesită cheltuieli de exploatare, consum de energie electrică etc.
Fiind primii din țară ca stadiu fizic de implementare a acestui program, cu strategia suntem, bineînțeles, tot primii. Am fost o perioadă, o lună sau două, primii la tarife, după care alți operatori veneau din urmă și făceau actualizări la strategiile lor. Toți au obligația să facă analiza cost-beneficiu, sunt acte care stau la baza contractelor de finanțare. Nerespectarea acestor strategii duce la rezilierea de drept a contractelor de finanțare.
La ora actuală, la tarifele apă plus canalizare suntem pe locul nouă în țară, iar pe zona canalizare suntem pe locul 20. Cifrele sunt disponibile pe site-ul ANRSC.
- Dar locul nouă în țară înseamnă în prima jumătate. Suntem totuși un oraș între ape. De ce pornim de la un nivel al prețurilor atât de ridicat?
- În momentul în care consultantul a făcut această strategie tarifară, a ținut cont de foarte mulți factori: nevoia de investiții în zonă (care la noi este colosală), cheltuielile privind tratarea apei potabile (pentru că ați văzut că este un ecart destul de mare între apa potabilă și cea de canalizare). Și asta pentru că cea mai mare parte din apa potabilă a Galațiului este din sursa de suprafață (Dunărea), care nu este atât de curată încât să ne permitem cheltuieli mici și să avem un tarif mai mic. Sunt momente când Dunărea este extraordinar de poluată, iar noi trebuie, prin tehnologiile pe care le avem, să scoatem apă potabilă și, mai nou, cu cerințe care să corespundă directivei europene pentru apa potabilă, cu turbiditate de 0,3 la ieșirea din Uzina de Apă. Deci de acolo trebuie să iasă apă curată, sănătoasă, care poate fi consumată fără nicio rezervă.
Costurile pentru tratarea apei de suprafață sunt destul de mari, la decantoare, la tratarea prin filtre, în comparație cu cele pentru tratarea unei ape subterane, cum mare parte din operatori le au. Cineva mă întreba de ce în nu știu care județ costurile cu tratarea apei sunt foarte mici, poate chiar la jumătate față de ce este la noi. Pentru că foloseau numai apă subterană și au avut noroc și de o apă subterană care nu era încărcată cu mangan, nu era încărcată excesiv cu săruri de calciu și magneziu și nu necesita demanganizare, deferizare, dedurizare și așa mai departe. Deci nu necesitau costuri prea mari.
Anul trecut, s-a finalizat la noi o mare stație de tratare pentru apa subterană. Da, avem și apă subterană, numai că aceasta are o duritate destul de mare. Reprezentanții Comisiei Europene, la verificarea proiectului pe care l-am avut, au spus așa: ”Vă finanțăm lucrările de investiții pe care vreți să le faceți, cu o singură condiție. Faceți și o stație de tratare prin care să mai corectați calciul, magneziul, fierul, manganul din apa subterană.
- Vorbim de celebra apă de Vrancea...
- Da, cea care este din sursele de la Salcia Liești și Vadu Roșca. Iar la ora actuală stația funcționează și apa este corespunzătoare. Dar, chiar și apă subterană fiind, sunt niște condiționalități de care trebuie să ținem cont și care înseamnă costuri suplimentare: cu biopreparate pentru tratare, cu energia, cu pompajul, cu resursa umană. Sunt costuri care se adună și care se duc în preț.
O magistrală de legătură între sursa de apă subterană și cea de suprafață
- „Viața liberă” a scris recent despre intenția pe care v-ați manifestat-o de a ajuta la eficientizarea energetică a stației de captare de la Priza Dunării, aflată în proprietatea Combinatului Liberty. Care mai este stadiul acestui demers?
- Nu știu ce aș putea să spun în plus față de ceea ce ați scris dumneavoastră, până acum nu am primit niciun răspuns. Avem dorința de a dezvolta sistemul. Mergem pe ideea utilizării energiei verzi, pe ideea digitalizării, sunt lucruri care duc la o dezvoltare durabilă, pe care ne dorim să le implementăm cât mai mult în zona noastră de activitate.
Priza Dunării este un obiectiv strategic al Galațiului, pentru că asigură alimentarea cu apă pentru municipiul Galați și pentru combinatul siderurgic. Da, vorbim de combinat, unde sunt 4-5.000 de salariați, de activitatea grupului siderurgic, de activitatea tuturor societăților comerciale care sunt pe orizontală în jurul combinatului și care nu sunt puține. Am recomandat administrației Liberty să identifice o axă de finanțare și, dacă noi sau autoritățile locale, județene putem interveni în sprijinul dânșilor, o vom face cu siguranță. Noi suntem deschiși la orice colaborare.
- În momentul de față, Priza funcționează ok, da?
- Da, nimic de zis, în schimb, de la Priză și până la Uzina de Apă mai există și o conductă de transport, singura care alimentează orașul, o conductă cu diametrul de 1200, cu durată depășită. Acum doi ani, noi am făcut un studiu de fezabilitate pentru înlocuirea acestei conducte, din păcate nu ni s-a aprobat prin POIM. În continuare, căutăm împreună cu Primăria alte axe de finanțare.
Pentru a îmbunătăți siguranța alimentării cu apă în oraș în cazul în care se întâmplă ceva pe Dunăre (poluare sau orice altceva), ne-am gândit la o conducă magistrală de legătură. Bugetul pentru ea este asigurat și, cât de curând, vom face demersuri pentru scoaterea la licitație a serviciilor de proiectare și execuție. Este imperios necesar să executăm această conductă, să avem o bretea de legătură între magistrala din sursa subterană și aceasta din sursa de suprafață, ca să putem să asigurăm flexibilitate sistemului în funcționare. În cazul în care se întâmplă ceva indiferent cu care sursă, să putem să trecem pe cealaltă.
- Ați făcut parc fotovoltaic?
- Da. În regiune eu cred că nu am mai auzit de un parc care să asigure o putere maximă de aproape 3 MW. De fapt, nu este un parc, sunt mai multe părculețe. Acolo unde am avut teren disponibil, la toate obiectivele începând de la Vadu Roșca și până la stația de epurare a municipiului Galați, l-am ocupat cu panouri fotovoltaice. În decembrie am semnat recepția la această lucrare de investiții, aproape 6.000 de panouri în opt locații mari, proiect care are o valoare actualizată de 14 milioane de lei. Toate panourile însumează o putere de 2,8-3 MW și pot compensa o mare cantitate de energie.
- De ce ați făcut acest proiect?
- El a fost creionat imediat după ce au crescut prețurile pe piața de energie, când a fost liberalizarea prețurilor. A fost mai întâi un salt al prețurilor, după care a urmat plafonarea. Să știți că mulți operatori din țară au început demersurile să-și facă parcuri fotovoltaice, pentru a atenua fluctuația prețurilor la energie electrică. Ar putea să ne asigure o reducere a costurilor cu energia electrică de 8-10% la nivel global.
- Reducerea va avea efect și asupra tarifelor?
- În primul rând, în zonele unde se concentrează mai multe panouri, poate exista și o ușoară independență energetică, pentru a asigura un minim necesar de funcționare în cazul în care se întâmplă ceva pe rețea.
În câteva luni, startul branșărilor pe DN25
- În final, spuneți-ne ce alte investiții ați mai făcut anul trecut?
- Au fost semnate recepții la toate contractele de lucrări pe POIM, mai puțin unul. Au fost câteva obiective importante din Galați: stația de pompare de la Filești, care era foarte veche, din 1968. Conductele erau extraordinar de corodate, credeți-mă că atunci când se punea problema să intervenim la o defecțiune chiar nu mai aveam soluții. Toată stația este acum „țiplă”.
Am mai făcut o stație la intersecția străzii Dogăriei cu Moruzzi, o stație subterană de pompare a apei pluviale, care nu face altceva decât să descongestioneze zona la eventuale inundații. Stația de pompare a apei uzate din zona Bădălan, iarăși o stație foarte veche, a fost reabilitată tot cu fonduri europene. Cartierele Barboși, Filești – alimentare cu apă și canalizare și stații locale de pompare a apei uzate și a celei potabile.
Și am mai finalizat încă o stație subterană, destul de mare, care a fost construită în față la Transurb, pe bulevardul George Coșbuc și care are menirea de a ridica nivelul de presiune pe toată zona de nord a municipiului, inclusiv partea dinspre Vânători. Fiind capăt de rețea, nu stăteam bine deloc din punct de vedere al presiunii. Zona s-a dezvoltat foarte mult, conductele au rămas aceleași și efectul era clar: scăderea presiunii pe vârf de consum. Stația funcționează de câteva luni, în parametri, am ridicat presiunea de la 1,6 la 2,3-2,4 și acum asigurăm apa și la etaj pentru toți cetățenii care au case cu etaj în zona respectivă. Pentru că avem presiune ridicată, putem asigura acum și un debit de apă corespunzător pentru Gospodărirea de apă din comuna Vânători, care să alimenteze mai departe Odaia Manolache, sat Costi și satul Vânători.
Toate stațiile funcționează și au senzoristica necesară cu transmitere de parametri la dispeceratul regional: informații legate de presiune, debit, clor, eventuale pierderi de apă.
Proiectul pe care nu l-am terminat din cauza problemelor acelui constructor de care vorbeam este cel de apă și canalizare în localități începând cu Hanu Conachi, Tudor Vladimirescu, Piscu, Independența, Braniștea, Șendreni. În toate trebuie să înființăm rețele de apă și canalizare, extindere a rețelelor de apă acolo unde existau și canalizare peste tot. Contractul are un stadiu de execuție de peste 90% în localitățile respective. Dacă a mai rămas ceva de făcut, sperăm să rezolvăm în trei-patru luni, sunt lucrări pentru continuitatea unei conducte de la Hanu Conachi și până la intrare în municipiul Galați, de-a lungul DN25, care să aducă apa uzată la stația de tratare municipală. După care dăm startul în toate comunele la branșarea la rețeaua de apă și cea de canalizare.
NOTĂ: Emisiunea ”SPOT ON la Viața liberă – Galațiul sub reflector” este un produs ”Viața liberă”. Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.
