Copiii trebuie atraşi către concursurile de cultură generală. Cel mai longeviv eveniment educativ din Galați (VIDEO)

Copiii trebuie atraşi către concursurile de cultură generală. Cel mai longeviv eveniment educativ din Galați (VIDEO)
Evaluaţi acest articol
(39 voturi)

Cea mai nouă ediție a podcastului "SPOT ON la «Viața liberă» - Galațiul sub reflector" a fost dedicată concursurilor de cultură generală desfăşurate la Galaţi şi i-a avut ca invitaţi pe Nicolae Daraban şi Marius Dănilă, iniţiatorii şi promotorii acestui fenomen în plan local.

Pentru cine nu ştie, să precizăm că un format standard al unui concurs de cultură generală cuprinde 240 de întrebări, câte 30 din opt domenii standard (istorie, cultură, spectacole, științe, lifestyle, divertisment, mapamond și sport), la care concurenții trebuie să răspundă într-un interval de două ore. Întrebările sunt de tipul cine știe răspunde, fără variante de răspuns, cum se întâmplă în emisiunile televizate asemănătoare.

Formatul pubquiz, destul de diferit faţă de cel de mai sus, cuprinde în general 60-70 de întrebări, tot fără variante de răspuns, fiind axat în general pe cunoştinţe mai accesibile publicului larg, din domenii foarte populare, precum muzică şi film.

- Cum au apărut concursurile de cultură generală în Galați? Acum vreo zece ani, nu?

Nicolae Daraban: Acum mai bine de zece ani și jumătate, mai exact pe 11 martie 2013 a fost primul eveniment. Ideea s-a născut în toamna lui 2012, la Istanbul, unde am filmat un concurs televizat. Am întâlnit acolo o mulțime de concurenți, ne știam unul pe altul de la televizor. În București deja începuseră astfel de pubquizuri şi m-am hotărât să fac ceva şi la Galaţi. N-a fost ușor, pentru că oamenii erau reticenți. E vorba de locaţie. Mie ce-mi iese?, întrebau toţi. Nu înțelegeau ce se întâmplă. Într-o zi, m-am întâlnit cu un consătean şi am aflat despre Marius. Am luat legătura şi am început demersurile împreună.

Marius Dănilă: Nicu a găsit prima locație și prima ediție a unui așa-zis pubquiz în Galați a fost pe "Libertatea", ăsta de beton, nu vasul. Ne-am anunţat prietenii, ne-am stâns vreo zece.

Nicolae Daraban: Cred că am fost 14 la acel prim concurs.

Marius Dănilă: Prieteni, mulţi veniţi aşa de obraz, cei mai mulți au renunțat în timp. Au fost şi doi copii, care au venit pentru că au văzut un afiș pe care l-am pus la bibliotecă.

- Cum şi unde s-a continuat?

Marius Dănilă: Am mers apoi o perioadă scurtă, câteva ediții, la Casa de Cultură a Studenţilor. Am fost de câteva ori, până când ne-am dat seama că oamenii de acolo nu erau deloc interesaţi.

Ne-am mutat apoi la PubScore, unde patronul chiar s-a arătat deschis şi primitor, înțelegea ce înseamnă. Oferea vouchere, premii. Din păcate, nefiind spațiul lui, a dat faliment. După aceea, am ajuns la Bankers. Și acolo erau mici atenții, discount la consumație. Au mai fost nişte localuri: Gossip, Cheers şi alte câteva, pentru puţine ediţii fiecare.

Acum, de șapte ani și ceva, suntem la Daily Pub, unde am trecut de ediţia 380, de când am început să le numărăm. Pot să spun, într-un fel cu mândrie, că este cel mai longeviv eveniment educativ din Galați. Nici în pandemie nu ne-am oprit decât foarte puţin,  cât au fost şi terasele închise. Avem în total peste 500 de ediţii desfăşurate.

- Ambii ați participat la concursuri televizate, ați și câștigat premii importante. Care e diferența dintre cele două tipuri de concursuri?

Nicolae Daraban: E altceva, există emoţii, nu te paralizează, dar nu mai ești atent. Moderatorii fac orice e posibil să te încurce şi trebuie să reziști. Recunosc că de două ori m-au păcălit, deși mi-am propus să nu mă las păcălit.

Dar, mulțumesc lui Dumnezeu, eu am câştigat bani buni la jocurile de cultură generală, bani care mi-au schimbat destinul.

Marius Dănilă: Cele televizate au, în primul rând, atracția premiilor. E firesc ca oricine să-și dorească să câștige cât mai consistent. E o chestie asemănătoare și la loto. Jucătorii sunt mai numeroși când marele premiu e mai mare. Asta atrage, în primul rând, câștigul mare. Poate sunt și unii care doresc să apară pe sticlă, să-i vadă prietenii la televizor.

- Ajută existenţa variantelor de răspuns?

Marius Dănilă: Cele mai multe dintre concursurile de cultură generală din România au chestia asta cu variantele de răspuns. Ei, aşa ai o șansă. Adică, până la urmă, chiar și la ghici, 25%. Te mai legi de ce știi tu, elimini una, două variante. Poți să faci o corelație.

La pubquizurile pe care le organizăm noi, în principiu, exact cum ați spus, răspunzi dacă știi. Dacă nu ştii, ori nu răspunzi, ori răspunzi greșit. Dar nu e nicio dramă.

La început, poate am fost un pic scorțoși, așa, am făcut prea rigide întrebările... Acum, informându-mă cum se desfășoară în patria lor mamă, Marea Britanie, unde nu există cătun fără pubquiz, am văzut că se axează, în principiu, pe lumea filmelor, lumea muzicii, evenimente din lifestyle, ceva accesibil publicului larg.

- Structura unui astfel de concurs e prea dificilă pentru publicul larg?

Nicolae Daraban: Nu. Numai că publicul nu e avizat și există reticența asta, mulţi nu vor să se expună în public. Dacă nu știu ce, dacă se întâmplă... Sunt oameni pregătiți, citiți, dar care nu vor să se expună.

- Am întâlnit oameni care nu au cine știe ce cunoștințe, dar prima lor întrebare este ce premii sunt.

Nicolae Daraban: Da, ideea că trebuie să câștigi ceva. Câștigi oricum, pentru că vii zi de zi, acumulezi, socializezi, afli de la unul, de la altul, tot felul de chestii.

Marius Dănilă: Eu am fost la Cluj, unde este o viață activă a tinerilor, poate și pentru că e un centru universitar important. Săptămânal, în timpul anului universitar, au loc 3-4 concursuri, în 3-4 puburi diferite, cel puţin unul este în limba engleză. Există şi taxă de participare, la noi nu există.

- Și totuși, la Galaţi, tinerii nu vin. Care e explicația?

Nicolae Daraban: La început, am avut studenți. Dar când ne-am mutat într-un local unde preţurile sunt mai mari, studenții n-au mai venit. Și îmi pare tare rău că i-am pierdut.

Marius Dănilă: Aproape an de an am avut elevi de liceu, de clasa a XII-a, de la "Costache Negri", de la CNVA. Ei bine, pe aceștia îi pierdem pentru că pleacă la Bucureşti. Toți cei care vin la acest tip de pubquiz nu rămân studenți în Galați, pleacă la București, Iași, Cluj sau în străinătate.

Eu mă așteptam ca studenții gălățeni să vină, dar din păcate...

- La concursurile de la Galaţi, nu sunt în general mulți participanţi.

Nicolae Daraban: Am avut și 65 de concurenţi, maximum.

Marius Dănilă: Recordul a fost de 16 echipe. Din păcate, i-am pierdut. Studenți care poate și-au întemeiat familii și nu au mai avut timp, elevi care au plecat din oraş.

- Mai e o diferență între tipurile de concursuri de cultură generală...

Marius Dănilă: Pubquizul e pentru distracție. Noi am încercat în ultimul timp să ne apropiem mai mult de pubquiz, tocmai pentru că o chestie prea academică limitează. Adică, măcar o rundă, două să fie... muzică, film, ceea ce vede lumea la televizor.

Nicolae Daraban: La pubquiz, concursurile au 60-70 de întrebări şi se desfăşoară pe echipe de 2-6 persoane, nu sunt individuale ca la campionatele mari. Poţi oricând să dai vina pe coechipier!

Marius Dănilă: La concursurile de tip campionat mondial, e o cultură a unor informații de nișa nișelor. La ultimul campionat mondial am numărat, să văd, de unde sunt întrebările. 65 erau legate de Statele Unite ale Americii. Din 240. Încă vreo 15 strict Marea Britanie. Şi apoi venea restul lumii. În ultimii ani, foarte multe din Asia.

Nicolae Daraban: De când participăm, ne-au băgat și pe noi. Ediție de ediție este cel puțin o întrebare despre România. Una, două, trei...

- În România, nici campionatele naţionale nu se bucură de vreo mare participare.

Marius Dănilă: Nu, dar este și vina Societății Române de Trivia, organizatorul, care din păcate nu face absolut nimic pentru promovarea acestui tip de concurs. Campionatul Național este mai mult cu numele, înseamnă, de fapt, București şi Galați, pentru că a luat inițiativa Nicu acum 8-9 ani. Anul acesta s-a organizat și la Cluj. Câțiva constănțeni au venit de câteva ori la Galaţi.

Nicolae Daraban: A fost o dată și la Iași, a fost și la Chișinău.

Marius Dănilă: Dar ca să-l numești național, ar trebui să existe măcar 7-8 centre în România...

- Centre unde de fapt se joacă!

Marius Dănilă: Da, fenomenul există, dar el nu se raliază la ceea ce înseamnă oficial Campionatul Național.

Nicolae Daraban: Sibiul a refuzat. I-am invitat personal și au refuzat. Despre Iaşi, spun cei de la Bucureşti că au furat. Dar să-i scoți pe toți din competiție pentru că l-ai prins pe unul furând, e păcat. Dacă doar cei de la Bucureşti trebuie să câştige, atunci...

- Ați organizat amândoi şi concursuri pentru copii.

Marius Dănilă: Prima oară am fost cu Nicu la... Cudalbi. Am organizat, el a fost inițiatorul, cu școli din mai multe comune.

Eu, chiar anul trecut, am făcut ceva pentru copii, de 1 Iunie parcă... Pentru copiii de la Centrul "Sfântul Spiridon".

Dorința mea cea mai mare este să organizez un concurs... cu ștaif, între școlile... între elevii școlilor gălățene. În primăvara asta am de gând să organizez o expoziție cu pachete de cărți de joc, am o colecție de 20 și ceva de ani, iar la sfârșitul expoziției voi pune în vânzare pachetele și toți banii strânși vor fi pentru premiile concursului.

- Cum a fost primit de către copii un astfel de concurs?

Nicolae Daraban: A fost perfect la Cudalbi. Şi în al doilea an am organizat, o plăcere, o minune a fost. Copililor le place. Am organizat și la Hanu Conachi, la școala unde am predat. Nu organizez nimic, credeți-mă, fără să le dau măcar o ciocolată participanților.

În 2019, am organizat un concurs pentru liceenii din Galați, au participat 6-7 licee. Am găsit atunci şi un sponsor, i-a plăcut și a zis că anul următor aduce sponsori de cinci ori mai mari. Dar a venit pandemia, apoi am avut eu nişte probleme de sănătate...

Tare mult mi-aș dori să fac lucrul ăsta măcar o dată pe an pentru elevi de liceu. Quizul pe care îl organizez într-o școală gimnazială are un anumit nivel, la liceu evident crește.

- La concursurile de la Daily nu prea sunt profesori. Dacă ar fi, probabil că ar promova ideea în școlile lor.

Marius Dănilă: Au participat și profesori. Dar n-a venit nimeni, după ce a fost, să zică, uite, copiii de la mine din clasă, veniți să vedeți ce și cum. Măcar în săptămâna aia cu "Şcoala altfel". Dacă ar veni mai mulți elevi, am face și nivelul altfel, o altă structură.

Acum, dacă majoritatea concurenților sunt trecuți de 40, ca să nu zic 45, e firesc să nu fie întrebări despre TikTok.

- Nivelul și structura întrebărilor s-au adaptat pentru cei ce vin. Pe structura asta, dacă vine cineva nou, va fi dezamăgit. Şi a doua oră nu știu dacă mai vine.

Nicolae Daraban: Dar ce, eu trăiam pe vremea lui Ștefan cel Mare, să știu de el? Cam așa pun unii problema.

Marius Dănilă: E des întâlnită chestia asta, că nu a trăit pe vremea mea.

Nicolae Daraban: Un tânăr ar putea progresa exponențial. Mult mai rapid decât noi, asta este clar. Informațiile le au, poate nu le-au folosit. Nu sunt structurate cum trebuie, nu sunt canalizate unde trebuie.

- Rămânem într-un cerc restrâns sau ieșim în lume? Şi cum?

Marius Dănilă: Dorința noastră e să fim cât mai mulți. La noi, însă, studenții și tinerii sunt, să zicem, 10%. La Cluj, e invers, sunt 90% studenți și tineri absolvenți, până în 27-28 de ani. La noi dai cu tunul să găseşti pe cineva sub 40.

- Cum se poate continua atunci?

Marius Dănilă: Speranța este tot în tânăra generație. Dacă am reuși, cum a spus Nicu, să facem concursuri serioase în licee, acești tineri ar veni și la pubquiz cu siguranță. Dar ei nu știu că aşa ceva există.

Nu poți să te duci să faci un concurs la liceu fără niște premii. La vârsta lor au nevoie de un stimulent.

Liceenii sunt foarte apropiați de nivelul actual de pubquiz, se uită la filme, ascultă muzică, mai sunt și care citesc, ştiu literatură, știu geografie, știu istorie.

- Care e viitorul unor astfel de concursuri la Galaţi?

Marius Dănilă: Elevii sunt viitorul, clar. Din păcate, mulţi pleacă din oraş după liceu, avem deja vreo 50 în situaţia asta.

La un moment dat, oamenii de 50-60 de ani o să zică gata, m-am săturat, stau și eu cu nepoții...

Să dea Dumnezeu să vină tinerii şi să văd că eu nu mai fac față, pot să stau și să mă uit.

Nicolae Daraban: Da, asta ar fi o mare satisfacție...

Sper ca la primăvară să putem relua concursurile între licee. Din păcate, inspectoratul şcolar nu a dorit să se implice, deşi am solicitat sprijinul... Acolo se popularizează numerologia, nu cultura generală.

Marius Dănilă: Mai vreau să trag un semnal de alarmă. Nu există ONG-uri în Galați pe probleme educative. Sau există şi nu se implică. E foarte bine să-i ajutăm pe cei defavorizaţi, pe cei foarte talentaţi, dar pe cei normali nu-i ajută nimeni?

NOTĂ: Emisiunea ”SPOT ON la Viața liberă – Galațiul sub reflector” este un produs ”Viața liberă”. Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.

Citit 5214 ori Ultima modificare Luni, 15 Ianuarie 2024 23:27

1 comentariu

  • postat de Gigel
    Luni, 15 Ianuarie 2024 08:37
    5.13.138.***
    Din pacate e mai usor cu manele, fotbal si seminte. Mai ales ca nici parintii nu ii incurajeaza si ei nu vad un castig imediat din aceste concursuri.Ei nu vad un castig imediat nici in cultura.Ei au doar drepturi, anumite drepturi.
    0
    14

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.