Ambițios și mereu gata să sară în ajutorul celor aflați în suferință, medicul Dragoș Bahna ne-a vorbit, în exclusivitate, despre ce înseamnă să fii ortoped și despre satisfacția pe care o are după fiecare pacient care pleacă acasă vindecat și mulțumit de felul în care a fost tratat.
Cu studii în străinătate și cu experiență la Spitalul "Floreasca" din București, dar și la două importante spitale din Dublin (Irlanda), Dragoș Bahna spune că ușa cabinetului său este deschisă pentru orice pacient care îi solicită ajutorul. Cei care au avut șansa să îi fie pacienți (și nu sunt deloc puțini) susţin că s-au simțit în siguranță în sala de operație și că medicul le-a oferit nu doar vindecare, ci și sfaturi utile pentru o viața sănătoasă.
- Cine este Dragoș Bahna şi cum a ajuns specialist în ortopedie?
- Sunt medic primar ortopedie traumatologie, la Spitalul Militar de Urgență "Dr. Aristide Serfioti" Galați. Sunt născut în Alexandria, județul Teleorman. Am copilărit în Râmnicu Sărat, județul Buzău, unde am absolvit Colegiul Național "Alexandru Vlahuță". Am urmat apoi Facultatea de Medicină din București, în cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Carol Davila".
Luând un punctaj mare la examenul de rezidențiat, am urmat rezidențiatul la Spitalul "Floreasca", în Clinica 3 de Ortopedie și Traumatologie. Am fost norocos să lucrez cu oameni care m-au învățat și m-au lăsat să fac multe lucruri încă din primul an. După cinci ani de rezidențiat, a urmat un an și jumătate de gărzi, tot în Spitalul "Floreasca", ca medic specialist.
Ca și alți colegi din diferite specialități, prin intermediul unei prietene, medic reumatolog în Irlanda, am aplicat la un job în Dublin, unde am fost acceptat la unul dintre cele mai mari spitale de urgență, Spitalul "Mater", unde am lucrat timp de şase luni. Au urmat şase luni de chirurgie electivă, protezare șold și genunchi și, ocazional, picior și gleznă, în cel mai mare spital de ortopedie din Irlanda, Spitalul "Cappagh".
Întors în țară, am lucrat doi ani într-un spital privat din Pitești. La Galați am ajuns în anul 2020, odată cu pandemia.
- De la cine ați moștenit pasiunea pentru medicină? De ce nu ați ales o altă specializare?
- Printre multele cărți cu care am crescut în casa părinților mei, era și un atlas de anatomie, pe care mă uitam curios încă din școala generală. Nu pot spune însă că mi-am dorit neapărat Medicina. Nu am vrut întotdeauna nici ortopedia, inițial mi-a plăcut chirurgia abdominală, apoi urologia, apoi chirurgia plastică.
La alegerea specialității, după examenul de rezidențiat, eram indecis între chirurgie plastică și ortopedie. As fi putut "prinde" loc de rezident și pe chirurgie plastică la "Floreasca", însă am ales ortopedie. De ce ortopedie? Îmi place să lucrez cu mâinile, să fac lucruri practice. Cine mă cunoaște știe că am o înclinație pentru lucruri, să le spunem "manuale", să desfac, să văd cum funcționează, să repar, să pun la loc, să aranjez totul așa cum a fost, să fac să meargă.
- Care sunt provocările meseriei de medic?
- Îmi place să văd că am făcut ceva concret pentru cineva, că i-am schimbat felul în care funcționează. Îmi place să pot fi de ajutor. Îmi place ca pacientul cu care vorbesc să înțeleagă lucrurile pe care i le explic.
- Ce face deosebit un medic ortoped?
- Mi-am dat seama că vreau să mă ocup de picior și de gleznă în urmă cu cinci ani, când am avut oportunitatea, cu ajutorul unuia dintre mentorii mei din Spitalul "Floreasca", să fiu acceptat la un stagiu de pregătire (fellowship) în picior și gleznă în Germania, la Dresda.
Trebuie menționat că în ortopedie, conform felului în care suntem pregătiți în rezidențiat, terminăm ca ortopezi generaliști. Adică ne ocupăm de toate articulațiile, fie că vorbim de fracturi sau de patologie cronică, lucru care nu se mai întâmplă în țările mai avansate. Acolo, fiecare rezident de ortopedie, înainte de a deveni medic "plin", își alege o anumită zonă a membrelor, de care se va ocupa toată cariera și urmează un stagiu de pregătire în altă țară pentru a se perfecționa în zona anatomică aleasă. Ortopezii se împart astfel în chirurgi de umăr, de cot, de mână, de coloană - spinali, de șold, de genunchi și de picior și gleznă.
Ca să fii ortoped generalist înseamnă să faci puțin din toate, ceea ce nu e neapărat bine. Nu poți excela într-un domeniu anume, pentru ca ai nevoie de multe operații în fiecare an, e nevoie să citești cât de mult posibil și e nevoie de cursuri de pregătire pentru zona anatomică aleasă.
În momentul de față încerc să măresc cât mai mult posibil volumul intervenţiilor de picior și gleznă (fie ca e vorba de traumatisme sau de patologie cronică) în activitatea pe care o desfășor, deși într-un oraș mai mic e greu, pentru ca nu am în zonă o echipa cu alți colegi pasionați de alte articulații, din ce știu eu.
Am crescut cu traumatologie din abundență în Spitalul "Floreasca". De aproape patru ani, de când sunt în Galați, volumul de traumă este foarte restrâns. Le spun tuturor, dacă e vorba de o fractură pe care o pot trata, cine dorește să mă caute mă poate găsi ușor. De asemenea, comunic cu pacienții pe pagina de Facebook, unde mai adaug cazuri de picior și gleznă, în măsura în care timpul îmi permite. Avem în vedere și înfiinţarea unui site, în viitorul apropiat.
- Ne puteţi da câteva sfaturi pentru a ne păstra oasele sănătoase cât mai mult timp?
- Vă pot spune că strict legat de picior și gleznă, traumatismele gleznei sunt unul din principalele motive de prezentare a pacienților la camerele de gardă. Entorsele de gleznă, de exemplu, par lucruri banale, însă în anumite cazuri nu sunt. Conform literaturii actuale de specialitate, este uneori (până la 40%, în anumite studii) nevoie de o singură entorsă de gleznă netratată corespunzător care poate duce la instabilitate cronică de gleznă și, implicit, uzură prematură.
E foarte bine să facem mișcare, însă este foarte important să facem "încălzire" înainte de orice efort fizic. Durerile în timpul efortului fizic și după efortul fizic nu sunt normale și nu ar trebui ignorate. Mersul pe jos, plimbările, aerul curat, expunerea moderată la soare, alimentația echilibrată sunt lucruri care ajută sistemul osos și ne permit să ne menținem longevivi.
