Premiul I la Festivalul-concurs Național de Folclor "Dor de cânt românesc", de la Cumpăna, județul Constanța, este cea mai recentă performanță obținută de tânărul solist gălățean Grigorie Moisă - Grigoraș, așa cum îi spune mai toată lumea -, sub îndrumarea maestrului Paul Buța, artist și folclorist. Vocea extraordinară a lui Grigoraș, talentul său înnăscut au fost puse în valoare și de costumul tradițional pe care l-a purtat. Piesa de rezistență a straielor sale populare a fost gluga pe care o purtau ciobanii, cu o vechime de peste 80 de ani, care a aparținut unei familii de învățători din zona Poiana - Nicorești.
Grigoraș Moisă are 16 ani, este elev la Seminarul Teologic din Galați și cântă de când se știe. Pricesnele au fost primele care au dat strălucire vocii sale, pentru că așa a și început călătoria lui în lumea muzicii: ascultând și cântând muzică bisericească. Numai că vocea lui minunată și talentul înnăscut n-ar fi fost de ajuns într-un concurs național pentru tineri interpreți de folclor, cu un juriu format din profesioniști: Elise Stan - profesor doctor etnomuzicolog, realizator de emisiuni, Doina Işfănoni - doctor, istoric de artă, cercetător, etnolog la Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti, Daniela-Roxana Gibescu - doctor etnomuzicolog, specialist Casa de Discuri "Electrecord" România, Nicoleta-Elena Popa - director Televiziunea "Favorit" și Valentin Marin - etnomuzicolog, manager al Radio România "Antena Satelor".
Datorită maestrului Paul Buța, Grigoraș a prezentat pe scenă un impresionant moment artistic, într-un costum autentic din zona noastră, care a stârnit admirația profesioniștilor folclorului și a publicului. Dar mai bine să-i dăm cuvântul tânărului artist!
- Grigoraș, ce ar trebui să știe gălățenii - iubitorii de folclor în general - despre tine și despre talentul tău muzical?
- Numele meu este Grigorie Moisă sau, după cum mă știe multă lume, Grigoraș. Am 16 ani și sunt în clasa a X-a la Seminarul Teologic "Sf. Ap. Andrei" din Galați.
Nu știu dacă pot spune că mi-am descoperit talentul muzical. Cânt de când mă știu. Părinții mei au înregistrări cu mine de când eram mic, deci pot spune că m-am născut cântând. Cine mi-a descoperit însă talentul a fost doamna Elena Neli Gherman, care mi-a și făcut cunoștință cu publicul, pe la vârsta de 4-5 ani, după ce m-a auzit cântând pricesne.
Pentru că așa a și început călătoria mea în lumea muzicii, ascultând și cântând muzică bisericească.
A urmat apoi o perioadă îndelungată de cântat în strana bisericii unde mergeam la slujbă.
Apoi, pas cu pas, am făcut cunoștință și cu muzica populară, pe care nu credeam vreodată că o voi îndrăgi atât de mult.
- De ce ai fost atras de folclor și de muzica populară?
- Nu multă lume știe, dar nu am fost atras dintotdeauna de folclor și de muzica populară. Însă, la recomandările mai multor persoane, de a urma o școală de canto, părinții mei au luat hotărârea de a începe studiile la Centrul Cultural "Dunărea de Jos", unde altundeva decât la… muzică populară!
- Când ai început să cânți și să joci pe ritmuri tradiționale românești?
- În anul 2018, când, după cum vă spuneam, am fost înscris la secțiunea de canto muzică populară, sub îndrumarea doamnei profesor Mitrița Cămară Velicu.
De aici, activitatea mea a început să crească, participând la diverse spectacole și apărând în cadrul diferitelor posturi de televiziune și radio.
Parcursul meu a continuat la fel de frumos, iar doi ani mai târziu cântam alături de ansamblul profesionist "Doina Covurluiului", condus de maestrul Ion Chiciuc. Țin minte și acum data de 24 iunie 2020, ziua primului spectacol alături de dumnealor, care m-a făcut conștient de frumusețea folclorului și a muzicii populare, de dorința mea arzătoare de a continua și a înainta cât mai mult pe acest drum, precum și de o mare realitate: aceea că eram făcut pentru așa ceva.
A urmat și o colaborare minunată cu Ansamblul "Dor de tei", condus de domnul Virgil Tăbuș. De aceste două colaborări mă bucur și în ziua de astăzi și, sper eu, mult timp de acum înainte!
- Care sunt cele mai importante performanțe obținute până acum în festivaluri și concursuri?
- Mai mult am fost implicat în spectacole decât în concursuri, dar în ceea ce privește performanțele obținute pot menționa: Locul al III-lea la concursul "Comoara Vrancei" (2023), Locul I la concursul "Armonii de toamnă" (2020), Trofeul Festivalului "Cununița din Murgeni", iar ca o încununare a efortului depus, după o perioadă de pregătiri intense, Locul I la Festivalul Concurs "Dor de cânt românesc" (2024).
- Povestește-mi despre concursul recent, din județul Constanța. Cum te-a îndrumat și sprijinit maestrul Paul Buța?
- Festivalul de la Cumpăna, Constanța, nu-mi era străin, participând și la ediția a XV-a, în anul 2022, când, însă, m-am întors doar cu locul al III-lea, dar cu multe sfaturi și îndrumări legate de pregătirea pentru un concurs. Până atunci mă axasem doar pe transmis emoție publicului, însă am aflat că și ținuta contează, precum și repertoriul, ambele trebuind să fie specifice zonei. Și atunci mi-am amintit de maestrul Paul Buța, pe care îl cunoșteam oarecum și care își arătase disponibilitatea în a mă ajuta. Așa a început proiectul frumos de revenire pe scena cântecului popular, mai bun și mai în forță ca niciodată! Proiect la care dumnealui a contribuit cel mai mult! Mi-a fost cel mai bun profesor care și-a împărtășit cunoștințele cu atâta plăcere, bucurie și care m-a îndrumat necontenit și nemăsurat. Iar tot ce a ținut de prestație, cântec, îmbrăcăminte se datorează dumnealui. Pentru aceasta îi mulțumesc din toată inima și îi sunt recunoscător!
- Ce straie populare ai purtat, ce momente artistice ai prezentat și cum a fost experiența aceasta pentru tine?
- M-am prezentat în fața juriului cu doina "Prutule, Prutețule", culeasă în anul 1976 și adăugată în fonoteca arhivei de folclor "Vasile Adăscăliței", acolo unde am și găsit-o, la îndrumarea domnului Paul Buța, și cu cântecul "Frumos cântă cucu-n codru", din repertoriul regretatului Ion Crețu, aranjamentul orchestral necesar concursului fiind realizat de maestrul Ion Chiciuc, căruia îi mulțumesc din tot sufletul pentru că mi-a fost alături ori de câte ori am avut nevoie!
Am purtat un costum reconstituit din zona de Sud a Moldovei format dintr-o cămașă cu cireșele, reconstituită după un model din satul Țepu, județul Galați, acolo unde s-a născut marele folclorist Tudor Pamfile. Pe deasupra am purtat o vestă care, în zona noastră, se numea leibărică, un brâu roșu cu ozoare, ițari drepți băgați în șosetele din lână, opinci din piele de vacă și căciulă din lână de astrahan. Piesa de rezistență care a impresionat atât juriul, cât și pe oamenii din sală a fost gluga pe care o purtau ciobanii, cu o vechime de peste 80 de ani, care a aparținut unei familii de învățători, din zona Poiana Nicorești, și pe care maestrul Paul Buța mi-a oferit-o cu toată dragostea.
- Cât de grea a fost competiția și cât de exigent a fost juriul?
- A fost o competiție grea, dar cred că mai grele au fost emoțiile, mai ales după pauza destul de lungă. Voiam ca prestația mea să fie cât mai bună și ca eforturile celor din jur, implicarea lor și munca mea să aibă o finalitate cât mai frumoasă.
Asemenea multor comisii de înaltă specialitate, și juriul concursului, alcătuit din nume mari, precum doamna Elise Stan, a fost unul exigent, având în vedere numărul mare de concurenți și pregătirea acestora ori istoricul lor în domeniul muzicii populare.
După cum am spus, la acest concurs am câștigat Locul I, premiu care îmi aduce satisfacția și încrederea că voi continua cu mai multe astfel de reușite.
- Unde și cum te pot asculta cântând iubitorii de muzică populară?
- Toți cei care doresc să mă asculte o pot face accesând pagina de Facebook Grigoraș Moisă, acolo unde sunt mai activ, sau pe Instagram, căutând grigoras.moisa. Intenționez ca în viitorul apropiat să-mi deschid și un canal de YouTube, unde voi posta prestațiile mele de la concursuri, spectacole și poate chiar melodii acompaniate la cobză, noua mea pasiune!
Dați-mi voie, în final, să mulțumesc tuturor persoanelor care au apărut în viața mea și au făcut posibil începutul acestui parcurs și care, în diferite măsuri, au contribuit și contribuie în continuare la formarea mea ca artist și la desăvârșirea acestei minunate călătorii spre folclor, spre originile neamului nostru și spre amintirea permanentă a identității noastre ca români: vă mulțumesc și vă asigur de tot respectul și recunoștința mea!
Paul Buța, felicitat de Doina Ișfănoni
Cea de-a XVII-a ediție a Festivalului-Concurs Național de Folclor pentru Tineri Interpreți "Dor de cânt românesc" a avut loc în perioada 30-31 mai 2024, în comuna Cumpăna din județul Constanța. Au trecut de preselecția riguroasă și au ajuns în fața juriului exigent și profesionist 49 de soliști cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani, care au reprezentat toate zonele etnofolclorice ale țării.
Acest spectacol plin de tradiție și emoție a fost transmis de televiziunea Favorit. Românii au avut astfel ocazia de a se bucura de frumusețea și bogăția folclorului românesc.
"Grigoraș este talentat, are o voce extraordinară. Este un băiat de mare bun-simț", ne-a povestit maestrul Paul Buța despre Grigoraș, pe care a acceptat cu bucurie să-l îndrume pentru festivalul-concurs de la Constanța. Din start a fost convins că talentul lui va învinge în competiție, pus în valoare așa cum se cuvine - prin repertoriu și cu un costum autentic. Straie care i-au fost remarcate pe scenă de juriu. Un juriu format din profesioniști ai folclorului, nu așa cum se întâmplă, adesea, în ultima vreme: jurii alcătuite din profesori ai concurenților, care ajung să-și noteze și premieze propriii elevi...
Paul Buța a avut marea surpriză și bucurie ca, după festival, să primească un mesaj din partea Doinei Ișfănoni, care l-a felicitat pentru costumul pe care l-a realizat pentru Grigoraș și în special pentru gluga pe care, din păcate, n-o mai folosește nimeni, nici măcar pe scenă.
Maestrul Buța și-ar dori ca frumosul costum de Galați pe care l-a purtat Grigoraș să devină sursă de inspirație și model pentru straiele populare din zona noastră. Ca să nu ne mai trezim reprezentați de tot felul de înflorituri "a la Ion Dolănescu". Desigur, cine are ochi de văzut ar trebui să vadă!
