Tehnicianul Eugenio Rodrigues, selecţionerul echipei naţionale Under 20 a Portugaliei, spune că lucrul la junioare şi tineret îi oferă entuziasm, dar nu poate profesa fără adrenalina dată de competiţiile senioarelor
Începând din acest sezon, echipa de baschet feminin Phoenix U, din Liga Naţională, are un nou antrenor: portughezul Eugenio Manuel Ferreira Rodrigues, 45 de ani. Aceasta a venit la Galaţi cu o săptămână înaintea reunirii lotului, pentru acomodare cu specificul local şi condiţiile în care va lucra. Luni seară, antrenorul portughez a condus primul antrenament al echipei gălăţene.
- Cu ce obiective aţi venit la Galaţi?
- Să o luăm pas cu pas. Vreau să văd exact ce echipă avem. Ştiu jucătoarele, am participat la alegerea componentelor lotului, dar una este să le vedem individual şi alta să le vedem pe toate jucând împreună. Primul mare pas e să închegăm echipa, să vedem care este punctul nostru forte şi care va fi principalul nucleu pentru a fi buni. Şi abia apoi să ne gândim la sistemul competiţional şi să ne creem sistemul de joc. Vom încerca să avem un presezon bun, campionatul este unul foarte aglomerat, cu multe meciuri până în decembrie, aşa că trebuie să avem o pregătire foarte bună. Sperăm să fie fără accidentări, aspect care este foarte important pentru noi. Pentru sezon, obiectivul nostru este play-off-ul. Suntem foarte dornici să ajungem acolo, căci în play-off orice este posibil, mai ales dacă faci un sezon frumos.
- Deşi timpul este scurt, ce impresie v-au lăsat jucătoarele?
- Cred că avem echipa pe care ne-o dorim. Este devreme, a fost abia primul antrenament, unele dintre ele au intrat după ce au călătorit aproape două zile. Dar prima impresie pe care o am este că ele sunt ceea ce vrem. Cu astfel de jucătoare cred că putem avea un joc de viteză, pentru că, spre exemplu, Cassie este o jucătoare de viteză. A fost multă informaţie la acest prim antrenament, dar vom avea timp să prelucrăm aceste informaţii. Dacă am pune intensitatea pe culori, verdele pentru minimum, galbenul pentru mediu şi roşul pentru maximum, acest antrenament a fost undeva între verde şi galben.
- Cât de mult a contat în venirea la Galaţi faptul că sunteţi antrenorul principal al naţionalei Under 20 a Portugaliei?
- Acesta este unul din principalele mele atuuri, fără îndoială. Antrenez echipe de senioare de mulţi ani, dar particip şi la programele de tineret, astfel că am experienţă atât în lucrul cu jucătoare experimentate, cât şi cu cele tinere, în formare. Fără îndoială, campionatul din România este unul foarte bun, chiar dacă nu la nivelul din Spania sau Franţa. Este o provocare pentru mine. Acesta este al treilea an în care antrenez în afara Portugaliei. Până acum am adunat informaţii de la cei din club, de la jucătoare şi încercăm să ne adaptăm cât mai repede la realitatea din România.Vrem să cunoaştem jucătoarele care sunt deja aici, antrenorii, clubul în general.
- Aţi spus că aceasta este a treia ieşire din Portugalia. Unde aţi mai antrenat?
- Am fost în Danemarca, pentru doi ani. Am avut întotdeauna echipe foarte tinere. Când Nini (n.r. – Florin Nini, managerul clubului) mi-a propus să vin aici, chiar a menţionat că la Galaţi este o echipă cu jucătoare străine şi i-am răspuns că sunt obişnuit cu aşa ceva. Am antrenat la Under 20, unde în fiecare an am schimbat lotul.
- Ce credeţi că este mai uşor să antrenaţi, echipele de tineret sau senioarele?
- Este greu să răspund. Cred că junioarele sunt mai uşor de antrenat. Poate că uşor nu este cel mai potrivit cuvânt, mai bine spus entuziasmant pentru mine ca antrenor. Îmi place la senioare, căci acolo sunt adrenalina şi emoţia pe care nu le avem la junioare. La Under 16, spre exemplu, nu sunt aceleaşi trăiri ca la senioare, dar putem obţine de la jucătoare ceea ce vrem. Este mai uşor datorită feedbackului, pentru că multe sunt atât de concentrate la antrenament, îndrăgostite de acest sport, că nu te pot dezamăgi. La fiecare doi ani, lotul se schimbă, nu ajung ca senioarele, să evolueze mai mult timp în aceaşi echipă, aşa că se hrănesc cu baschetul, iar antrenorii obţin rezultatele dorite. Dacă întrebaţi junioarele, ele vor dori să fie ca antrenorii, găsesc un model în el, iar când ajung la nivelul senioarelor, probabil că nu îl vor avea ca model pe antrenorul de acolo, ci pe cel din perioada junioratului. Simt că sunt recompensat de cele mici, dar nu pot trăi fără a antrena senioarele, pentru că adrenalina mă entuziasmează.
Lotul de la reunire
La primul antrenament, cu fosta jucătoare Andreea Şoptică pe banca tehnică în calitate de antrenor secund, au fost prezente Romina Filip, Mihaela Hurduc, Bianca Nini, Bianca Fota, Denisa Fota şi cele şase noi achiziţii făcute în această vară: Hanna Demeter, Mădălina Geleriu, plus americancele Chrisstasia Walter,Amanda Frost, MyNeshia McKenzie şi Cassie Rochel (foto cu cele patru jucătoare, de la stânga la dreapta). Au lipsit motivat Andreea Creţu, care a beneficiat de o săptămână în plus de vacanţă după evoluţiile de la „europenele” Under 18 de la Bucureşti şi „europenele” de 3 la 3 din Belarus, şi Gabriela Necula, învoită pentru rezolvarea unor probleme şcolare.
