INTERVIU/ Cristian Munteanu afirmă că desfiinţarea este iminentă: „Orele de viaţă rămase Oţelului sunt numărate”

INTERVIU/ Cristian Munteanu afirmă că desfiinţarea este iminentă: „Orele de viaţă rămase Oţelului sunt numărate”
Evaluaţi acest articol
(9 voturi)

Managerul echipei gălăţene a oferit într-un amplu interviu detalii despre situaţia dezastruoasă în care se află clubul roş-alb-albastru * Vineri, la prânz, Oţelul nu întrunea condiţiile pentru a se putea prezenta la meciul de astăzi, cu ACS Berceni

Iniţial a fost doar o scurtă discuţie telefonică cu Cristian Munteanu, managerul echipei de fotbal Oţelul Galaţi. „Nu cred că mai avem şanse să ne prezentăm mâine la meciul cu Berceniul”, a spus scurt, cu voce stinsă, clar fără chef de vorbă. Îi propun un interviu, să detalieze situaţia sumbră în care a ajuns campioana de acum patru. Ne-am întâlnit la orele prânzului. „De atâtea griji, nici nu mai pot să dorm, alerg zadarnic de la 7 dimineaţă”, încearcă să-şi scuze ochii bulbucaţi de nesomn, în colţul cărora au apărut repede câteva lacrimi, imediat ce a început să vorbească despre ceea ce crede că e felul în care Oţelul îşi trăieşte ultimele zile de existenţă. Vocea, de obicei puternică, temperamentală, la început e stinsă, apoi redevine un tunet, mai ales când spune cu oftică cum el, un tulcean din Isaccea, încearcă să lupte pentru echipa simbol a Galaţiului, iar Galaţiul îl lasă să poarte singur acest război de supravieţuire.

Precizăm că la trei ore după realizarea acestui interviu, Cristian Munteanu ne-a anunţat că a făcut rost de banii necesari pentru ca echipa să poată juca astăzi, de la ora 11,00, în deplasare cu ACS Berceni, în etapa a 8-a din Liga II, însă situaţia generală rămâne la fel de critică.  

- Acum câteva zile spuneai că Oţelul mai poate rezista în viaţa doar cel mult două săptămâni. Care este situaţia acum, s-a mai schimbat ceva în ultimele zile?

- Din păcate, perioada de care vorbeam s-a scurtat mult. Echipa nu mai trăieşte nici măcar de pe o zi la alta, ci de la o oră la alta. De exemplu, sâmbătă avem meci la Bucureşti, iar până la ora 17,00 (n.r. ieri) noi trebuie să dăm confirmarea la FRF că am plătit restanţa din baremul de arbitraj de la meciul cu Bacăul, 2.850 de lei. Dacă nu facem dovada plăţii, nu vom fi programaţi la acest meci. Practic, se închide clubul, deşi teoretic abia la a doua neprezentare am fi excluşi din campionat.

- În acest moment, cât aveţi din aceşti 2.850 de lei necesari?

- Doar 600 de lei, strânşi aseară în acţiunea de la Infinity, aproape toţi din bileletele cumpărate de jucători. Pe lângă asta, este nevoie de motorină, iar juniorii noştri, A şi B, au de disputat meciuri, trebuie plătite ambulanţele, arbitrajele, încă vreo 2.000 de lei. Am apelat la majoritatea firmelor din oraş, dar nu ne ajută nimeni. Săptămâna trecută mai multe societăţi ne-au promis că ne sprijină prin contracte de publicitate, dar acum au dat înapoi, spunând că nu baga bani într-un cal mort. De autorităţile locale am fost refuzat, motivând că nu pot sprijini o societate care nu are sediul în Galaţi. 

- Când aţi primit ultimii bani de la patronat? 

- Nu ştiu să fi primit. Vreau să spun că eu, când am venit în Clubul Oţelul, în cont erau 50 de euro, echipa neplătită de patru luni şi datorii de 2 milioane şi ceva de euro. Şi asta în afara procesului cu ANAF-ul, unde este vorba de 5 milioane de euro. Nu cunosc ca patronatul să fi dat bani la echipa asta, de când am venit eu. 

- „Galaţiul refuză să lupte pentru simbolul său” - Ce sperai pe termen lung, că situaţia arată doar a agonie prelungită? 

- Am contactat aproape toată lumea din mediul de afaceri din Galaţi în speranţa că mai multe societăţi vor face front comun. Ţelul meu a fost să ţin echipa în viaţă până la verdictul din procesul cu ANAF, ştiind că va veni legea amnistiei fiscale. Este şi precedentul, procesul similar câştigat de Dinamo. Un verdict favorabil ar înseamna reducerea masivă a datoriilor clubului, posibil chiar până la un milion de euro. Într-o astfel de situaţie, ar fi şanse să-l pot preda unei asocieri între firme din oraş şi autorităţile locale. Până la urmă această echipă e mândria Moldovei, nu doar a Galaţiului, e singura echipă din această zonă care a câştigat campionatul şi Supercupa. Echipele româneşti care au jucat în Liga Campionilor se numără pe degetele de la o singură mână, iar Oţelul este printre ele. Este un simbol al oraşului şi am refuzat să cred că Galaţiul nu şi-l poata apăra. 

Eu, un tulcean (n.r. – din Isaccea), am rămas la echipă, cu toate că în vară am avut două oferte concrete de la cluburi de Liga I. De ce? Ca să lupt pentru existenţa ei şi de dragul suporterilor, prin care Oţelul a trăit în ultima perioadă. Să lupt pentru o cauză nobilă, pentru o echipă cu o istorie de 50 de ani, cu trofee în palmares, cu participări în Liga Campionilor şi Cupa UEFA. N-am fost un laş, să plec la greu, dar acum am rămas singur, fără soluţii. Galaţiul pare să nu-şi merite această echipă. La bine, toată lumea era în stradă, aproape orice gălăţean se mândrea că e oţelar, dar acum nici măcar suporterii nu ne mai sunt alături. La acţiunea de joi seară, de la Club Infinity, cu banii de intrare adunaţi pentru echipă, au venit doar patru suporteri. Plus doi pensionari, soţ şi soţie, care mi-au dat lacrimile: au plătit biletele şi au plecat fără să intre. În rest, doar jucătorii şi puţinii angajaţi din club, inclusiv femeia de serviciu, care şi-au plătit biletele deşi n-au luat salarii de 2-3 luni. Am fost foarte dezamăgit, nici nu am mai avut cu cine sa facem licitaţia de vânzare a tricoului cu care s-a jucat în Liga Campionilor. Oricum, le mulţumesc din nou suporterilor pentru banii strânşi să facem deplasarea de la Suceava şi până la un punct îi înţeleg, poate pur şi simplu nu au mai avut de unde să dea bani din nou. Din păcate, gălăţenii nu-şi dau seama că o să le fie dor de echipa asta. Pierd şi unul din cele mai bune centre de copii şi juniori din ţară, iată că avem în echipă puşti de aici, spre exemplu Codreanu sau Sefer, acesta din urmă dând goluri pentru Oţelul deşi are doar 15 ani.

- „Anunţul desfiinţării este iminent” - Crezi că Oţelul poate termina sezonul numai prin banii de la suporteri? 

- Nu. Practic în acest moment orele de viaţă ale echipei sunt numărate. Se număra în ore, nu în zile.

- Cât crezi că mai poate rezista Oţelul în viaţă?

- Din punctul meu de vedere nu mai văd nicio soluţie, anunţul desfiinţării este iminent. Aceasta este situaţia, am încercat tot posibilul. Dacă aveam eu disponibilul, poate că aduceam de-acasă. Costurile sunt mari, ni se taie apa, ni se taie curentul, jucătorii sunt neplătiţi. Eu le mulţumesc că vin şi se antrenează, vin pe banii lor. În acest moment de la club nu oferim decât echipament curat şi doar o masă, două, pe săptămână. Sunt jucători care nu sunt din Galaţi şi se află în situaţia de a-şi cumpăra trei cremwurşti să-i mănânce doi inşi. Este ruşinos pentru un oraş aşa mare şi frumos ca Galaţiul.

Citit 9462 ori Ultima modificare Marți, 08 Decembrie 2015 16:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.