Termenul de apel de drept comun în procesul civil este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii primei instanţe. Acest termen se calculează pe zile libere, adică nu se ia în calcul ziua în care începe (ziua comunicării hotărârii) şi nici ziua în care se împlineşte (ziua a treizecea).
Dacă se împlineşte într-o zi nelucrătoare (sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat), termenul de apel se prelungeşte până la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează. De exemplu, dacă termenul de apel se împlineşte sâmbăta, atunci acesta se va prelungi până luni, când va fi considerată ultima zi de depunere a cererii de apel.
În cazul în care cererea de apel este expediată prin poştă, termenul pentru declararea apelului se calculează avându-se în vedere data predării plicului cu cererea respectivă la oficiul poştal. Dovada acestei date se poate face cu plicul care conţine cererea de apel sau cu recipisa din care rezultă predarea plicului la oficiul poştal, eliberată expeditorului.
De menţionat că, alături de termenul de apel de drept comun (30 de zile), Codul de procedură civilă prevede şi alte termene de apel speciale (ex., hotărârea pronunţată cu privire la validarea popririi este supusă apelului în termen de cinci zile de la comunicare, încheierea prin care instanţa soluţionează cererea de sechestru judiciar se atacă cu apel în termen de cinci zile de la pronunţare, iar ordonanţa preşedinţială este supusă apelului în termen de cinci zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, când s-a dat fără citarea acestora).
Neexercitarea apelului înăuntrul termenului prevăzut de lege se sancţionează de instanţa de judecată cu decăderea părţii din dreptul procesual de a mai exercita această cale de atac.
Persoana care nu a putut să declare apelul în termenul legal poate solicita instanţei de judecată repunerea în termen, dacă dovedeşte că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate. Această solicitare se poate face în termen de 30 de zile (sau în termenul special) de la data încetării cauzei care a împiedicat persoana interesată să declare apelul.
În practica judiciară s-a arătat că pot constitui motive temeinice pentru repunerea în termenul de apel, de exemplu, spitalizarea apelantului sau lipsa îndelungată a acestuia de la domiciliu, întrucât s-a aflat în străinătate. La cererea de repunere în termen se vor ataşa înscrisuri pentru dovedirea motivelor pentru care apelantul a fost în imposibilitate să declare apelul (ex., acte medicale). Odată cu solicitarea repunerii în termen, se va formula şi cererea de apel.
Soluţionarea cererii de repunere în termen este de competenţa instanţei de apel.
