Ordinul de protecţie pentru violenţa în familie (I)

Ordinul de protecţie pentru violenţa în familie (I)
Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Ordinul de protecţie este o hotărâre judecătorească civilă, emisă în regim de urgenţă, prin care sunt luate măsuri de siguranţă imediate pentru protejarea integrităţii fizice şi psihice a victimei unui act de violenţă în familie.

Actul normativ care reglementează procedura emiterii ordinului de protecţie este Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie (republicată).
Această lege prevede că persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru de familie poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să dispună, provizoriu, una sau mai multe obligaţii ori interdicţii.
Legea defineşte noţiunea de membru de familie, şi anume: ascendenţii şi descendenţii, fraţii  şi surorile, copiii acestora, soţul (soţia), fostul soţ (fosta soţie), tutorele, etc.
De asemenea, în lege sunt enumerate următoarele măsuri  (obligaţii sau interdicţii) pe care instanţa de judecată le poate dispune prin emiterea ordinului de protecţie:
- evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
- limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune, când aceasta poate fi partajată, astfel încât agresorul să nu vină în  contact cu victima;
- obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
- interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate, pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima;
- obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
- încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora;
- obligarea agresorului de a suporta  cheltuielile de chirie şi (sau) întreţinere pentru locuinţa temporară în care victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori vor locui din cauza  imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.
Pe lângă aceste măsuri, instanţa de judecată poate să dispună obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică şi psihoterapie sau să recomande luarea faţă de acesta a unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Durata măsurii dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător pentru o perioadă de maxim 6 luni de la data emiterii ordinului.
La expirarea  acestei durate, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor respective, i-ar fi puse în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea.

 

Citit 5872 ori Ultima modificare Luni, 09 Aprilie 2018 20:16

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.