Ordonanţa preşedinţială este o procedură specială prin intermediul căreia persoana interesată solicită instanţei de judecată să dispună măsuri vremelnice (provizorii), în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pentru admisibilitatea acestei proceduri trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- să existe aparenţa unui drept în favoarea reclamantului şi urgenţa măsurii solicitate;
- această măsură să fie provizorie (vremelnică);
- să nu se analizeze(soluţioneze) fondul cauzei.
Aceste condiţii trebuie să existe nu doar în momentul sesizării instanţei cu cererea de ordonanţă preşedinţială, ci pe tot parcursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii ( inclusiv în căile de atac).
Dintre măsurile care pot face obiectul procedurii ordonanţei preşedinţiale menţionăm:
- în materie de minori şi de familie (măsurile dispuse de instanţă în procesul de divorţ cu privire la stabilirea locuinţei copilului minor; reintegrarea soţului alungat, eventual şi a copiilor, în locuinţa comună; restituirea bunurilor proprii de uz personal; inventarierea bunurilor comune când există pericolul înstrăinării de către unul dintre soţi; împărţirea provizorie a folosinţei locuinţei comune, etc.);
- în materia raporturilor de vecinătate şi de proprietate (obligarea unei persoane să efectueze reparaţii urgente la părţile comune, cum ar fi zidul, şanţul sau gardul comun, pentru deblocarea unei căi de acces; sistarea executării lucrărilor efectuate de un vecin care pun în pericol imobilul sau închide accesul la acesta; obligarea pârâtului de a permite accesul pentru finalizarea lucrării la acoperişul unei clădiri, etc.);
- în materia executării silite (ex. suspendarea executării provizorii care poate fi încuviinţată prin ordonanţă preşedinţială, cu respectarea cerinţelor privind plata cauţiunii) etc.
Cererea de sesizare a instanţei de judecată în procedura ordonanţei preşedinţiale trebuie să cuprindă:
- numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul acestora;
- indicarea măsurii care se solicită să fie luată;
- motivele care justifică urgenţa acestei măsuri;
- probele pe care reclamantul le solicită în dovedirea cererii (înscrisuri, interogatoriu pârâtului etc.);
- semnătura reclamantului.
La cerere va fi anexată şi dovada (chitanţa) de plată a taxei judiciare de timbru.
Cererea şi înscrisurile anexate acesteia se depun la instanţa competenţă să se pronunţe asupra fondului dreptului şi se timbrează astfel:
- când obiectul ordonanţei este neevaluabil în bani, cererea se taxează cu 20 lei;
- când obiectul cererii este evaluabil în bani, se taxează cu 50 de lei, dacă valoarea nu depăşeşte 2.000 de lei, şi cu 200 de lei, dacă valoarea depăşeşte 2.000 de lei.
În vederea judecării cererii, părţile sunt citate potrivit regulilor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtul nu este obligat să depună întâmpinare.
Instanţa sesizată poate aprecia ca judecarea cererii să se facă şi fără citarea părţilor, iar în cazul unei urgenţe deosebite, poate chiar în aceeaşi zi să pronunţe ordonanţa pe baza cererii şi a actelor depuse la dosar, fără concluziile părţilor.
Întrucât judecarea ordonanţei preşedinţiale se face de urgenţă, Codul de procedură civilă prevede că nu sunt admisibile probele a căror administrare ar întârzia judecarea cauzei (ex., efectuarea unei expertize tehnice, luarea interogatoriului unei persoane aflate în străinătate, etc.).
Instanţa de judecată soluţionează cererea de ordonanţă preşedinţială printr-o hotărâre a cărei pronunţare poate fi amânată maxim 24 de ore, iar motivarea soluţiei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Împotriva acestei hotărâri se poate declara apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă judecata s-a făcut cu citarea părţilor, şi de la comunicare, în cazul în care soluţionarea cererii s-a realizat fără citarea acestora.
Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor, chiar dacă la prima instanţă judecata a avut loc fără citare.
De menţionat că apelul nu suspendă executarea, însă la cererea părţii interesate, instanţa de apel poate să dispună suspendarea executării ordonanţei până la soluţionarea căii de atac.
Această suspendare este condiţionată de plata unei cauţiuni al cărei cuantum se stabileşte de către instanţă în limitele prevăzute de Codul de procedură civilă.
